Daniel Defoe, creatorul lui „Robinson Crusoe”

Daniel DefoeScriitorul şi jurnalistul englez Daniel Defoe (Daniel Foe, sub numele real), devenit celebru prin romanul „Robinson Crusoe” (1719), s-a născut în anul 1660 (ziua şi luna nu sunt cunoscute) la Londra, Anglia.

Negustor londonez cu o educaţie aleasă, a devenit un iscusit teoretician economic şi a început să scrie pamflete pe teme de interes public, convingătoare, spirituale, şi adesea îndrăzneţe. În 1703, după publicarea unei satire, a fost întemniţat, iar afacerile sale au dat faliment. Potrivit Enciclopediei Universale Britannica, a călătorit în calitate de agent secret al guvernului, în acelaşi timp continuându-şi activitatea prolifică de scriitor. Între 1704-1713, a scris aproape singur periodicul Review, o publicaţie serioasă şi cu prestanţă, ce a influenţat alte periodice de mai târziu, precum The Spectator.

Este celebru prin romanul „Robinson Crusoe” (1719), o poveste despre un naufragiat, care a rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuţios, preocupat de morala individuală şi socială.

A început să scrie literatură după ce a exercitat şi alte profesiuni, mai întâi ca om de afaceri şi apoi ca ziarist. Tatăl lui era un mic negustor londonez pe nume James Foe, care ar fi dorit ca fiul lui să devină preot. Din cauza nonconformismului religios, Defoe nu a avut acces la o educaţie universitară. În 1673 Daniel Defoe a intrat la Academia din Newington Green. În 1678 a părăsit studiile religioase, iar între anii 1680-1683 a făcut mai multe călătorii în Franţa, Germania şi, probabil, în Olanda şi Spania.

În 1684 s-a căsătorit cu Mary Tuffley, fiica unui vânzător de vinuri, cu care a avut doi băieţi şi cinci fete. A devenit comerciant în diverse domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de multe ori ruinat, falit, închis, în acelaşi timp a realizat şi o producţie literară bogată, o operă de poet şi ziarist, de pamfletar şi istoric, de economist şi călător, de moralist şi romancier.

Comerţul va continua să-l fascineze pe tot parcursul vieţii, oferindu-i posibilitatea de a observa în amănunt viaţa şi obiceiurile englezeşti. Interesul lui se îndreaptă totuşi către domenii multiple şi nu se poate limita numai la afaceri. În 1685 a luat parte la rebeliunea lui Monmouth împotriva lui Iacob al II-lea, dar ca urmare a unei graţieri, obţinută probabil în schimbul unei mari sume de bani, a reuşit să scape de deportare şi execuţie atunci când a fost prins.

În 1692, războiul cu Franţa a avut drept rezultat numeroase pierderi financiare, căci vasele de care erau legate interesele lui au fost capturate şi Defoe a dat faliment, fugind la Bristol. Pentru a-şi putea plăti creditorii, a înfiinţat o fabrică de cărămizi şi ţiglă care s-a dovedit a fi o afacere profitabilă.

În jurul anului 1690, Defoe şi-a început cariera de scriitor, iar în calitate de autor de pamflete va scrie, printre altele, „Englezul get-beget”. Acest lung poem ridiculizează sentimentele antiolandeze în rândul englezilor. În 1692, a publicat „Odă societăţii ateniene”.

În 1697, a publicat „Caracterul decedatului doctor Samuel Annesley” şi „Păreri asupra unui pamflet privitor la armata permanentă”. În 1702 a publicat pamfletul „Cea mai expeditivă cale cu disidenţii” de pe urma căruia s-a ales cu amendă şi condamnarea la stâlpul infamiei, notează site-ul scriitoricelebri.blogspot.ro. Un an mai târziu, a fost expus la stâlpul infamiei, dar mulţimea l-a acoperit cu flori.

A fost închis la Newgate, unde şi-a schimbat numele în Daniel Defoe. În anul 1704 a fost eliberat de către Harley, ministrul în serviciul căruia a intrat după eliberare. În 1704, în timp ce îşi desfăşura activitatea în slujba guvernului, Defoe a colaborat la cea mai vestită publicaţie a acestuia, „Review”, care a continuat să apară până în 1713. A scris fără întrerupere articole de ziar pentru 26 de periodice diferite, referindu-se la problemele curente şi afaceri externe, controverse religioase şi conflictul politic dintre partidele Tory şi Whig. În 1713 a fost întemniţat la Newgate din cauza altor pamflete publicate. A fost eliberat după ce i-a cerut iertare reginei. Doi ani mai târziu, scriitorul a suferit un atac de apoplexie.

În 1716, a început să conducă o publicaţie lunară, „Mercurias Politics”, care a apărut până în 1720. După trei ani a lansat periodicul „Daily Post” şi a scris romanul care l-a făcut celebru „Robinson Crusoe”. În 1722 scriitorul a publicat romanul „Moll Flanders”, „Viaţa lui Cartouche”, „Povestea colonelului Jacque”, etc.

Alte opere ale lui Daniel Defoe sunt: „O nouă călătorie în jurul lumii” (1725), „Un sistem de magie” (1726), „Tirania Parohială” (1727), „Hoţiile de pe stradă” (1728), „Un nou ghid al familiei” (1728), etc.

În anul 1730, i s-a intentat un nou proces pentru o datorie veche. Defoe i-a încredinţat toate bunurile fiului său pentru o bună administrare şi a fugit.

În 1719, la vârsta de 59 de ani, în timp ce continua să scrie articole de ziar, precum şi pamflete pe probleme curente, a abordat un alt gen literar. A început cu „Robinson Crusoe”, apoi a elaborat o serie de biografii fictive, memorii şi autobiografii.

Titlul complet al romanului este „Viaţa şi ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe”. În scrierea acestui roman Daniel Defoe s-a inspirat dintr-un fapt real: aventura unui marinar, pedepsit să fie lăsat singur, vreme de patru ani, pe o insulă pustie. Dornic de aventură, Robinson Crusoe pleacă într-o călătorie pe mare şi în urma unei teribile furtuni devine ultimul supravieţuitor de pe corabie.

Rămâne singur pe o insulă pustie, unde ajutat de inteligenţa sa şi de forţa braţelor încearcă să supravieţuiască şi să îşi facă viaţa cât mai uşoară. Privit în ansamblu, „Robinson Crusoe” apare, de asemenea, ca un jurnal de călătorie, abundând în detalii de meteorologie, de geografie, de contabilitate, etc., o operă eminamente antifictivă, prin care Daniel Defoe deţine un loc remarcabil în istoria universală a romanului.

Daniel Defoe murit la 24 aprilie 1731 în Moorfields, Londra. (Text: Agerpres, Foto: biography.com, Video: youtube.com)