Casa memorială „Nicolae Labiş”, aflată în centrul satului Mălini din judeţul Suceava, este casa în care a trăit un timp din scurta şi fulgerătoarea sa viaţă, poetul Nicolae Labiş (1935-1956) şi în care a zămislit cea mai semnificativă parte a creaţiei sale, potrivit www.muzeulbucovinei.ro.
Construită în anul 1954, de învăţătorii Eugen şi Profira Labiş, părinţii poetului, casa reconstituie, prin exponate autentice, climatul de viaţă şi creaţie al poetului, sugerându-se coordonatele esenţiale ale operei sale şi aportul acesteia la evoluţia liricii româneşti contemporane.
Restaurată în 1973, casa memorială a fost amenajată ca muzeu şi inaugurată oficial în anul 1975, sub administrarea Complexului Muzeal Bucovina din Suceava. În faţa casei, se află bustul lui Nicolae Labiş.
În cele cinci încăperi, pot fi admirate exponatele autentice, precum: mobilier vechi, tablouri, obiecte personale, piese vestimentare dar şi cărţi, rechizite şcolare, documente, fotografii, un clopoţel cu „sunet argintiu”, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii.
Se pot vedea, de asemenea, reviste, manuscrise, afişe cu citate despre viaţa poetului sau despre poet, vorbele spuse la înmormântarea lui, câteva portrete ale lui Nicolae Labiş şi un autoportret, cunoscut fiind talentul acestuia la desen, pe lângă înclinaţia literară.
Nicolae Labiş s-a născut la 2 decembrie 1935, în satul Poiana Mărului, din comuna Mălini, raionul Fălticeni, acum judeţul Suceava, la acea vreme judeţul Baia, potrivit site-ului www.comunamalini.ro. Pe când era elev în clasa a III-a, în şcoala primară, a început să scrie poezii şi scenete şi să apară în public ca recitator. A urmat liceul „Nicu Gane” din Fălticeni şi s-a făcut cunoscut pentru cultura literară şi ritmul de lectură impresionant.
Și-a dovedit talentul literar prin poeziile scrise la sfârşitul caietelor de teme, precum şi prin scrierile trimise la ziare. A scris în principalele publicaţii culturale ale timpului, fie cu numele lui, fie sub semnătura Nicolae Mălin şi a primit premii la diverse concursuri naţionale.Poet „incandescent”, cum era supranumit, şi, totodată, extrem de matur pentru tinereţea sa, Nicolae Labiş a murit în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1956, lăsând în urma sa una dintre capodoperele literaturi române – poemul „Moartea căprioarei”, publicat în 1955.
În vara anului 1956, după cum povestea sora poetului, Margareta Labiş, casa din Mălini a fost lovită de un fulger: „Fulgerul a intrat printr-un colţ al casei, a dansat peste patul în care dormeau părinţii (…) nu a aprins casa, ci a intrat ca un laser, a lăsat ca o gaură mică în colţul de sus al camerei, a dansat peste pat, aşchiile incandescente ale tencuielii au pârlit puţin o carpetă, faţa de plapumă, şi s-a retras, ca în filmele din acelea SF, prin mânerul de metal al unei umbrele care era înfiptă prin duşumea în pământ”.
Întâmplarea a fost versificată de Nicolae Labiş: „Ți-a însemnat natura, prin trăsnet, unde stai/ Zdrelindu-ţi-o cu flăcări primejdioase, casa/ E semn de neastâmpăr şi de noroc să-l ai/ Până când neagra doamnă îţi va întinde coasa”.
În anul 2001, au fost executate o serie de reparaţii curente (interioare şi exterioare) ale locuinţei, iar din anul 2004 se află pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava şi rămâne unul dintre cele mai importante obiective turistice din Bucovina.
Casa memorială Nicolae Labiş găzduieşte anual ceremonia de decernare a premiilor Concursului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”, unul dintre cele mai longevive concursuri literare, ajuns la cea de a 47-a ediţie, care îşi propune să descopere, să sprijine şi să promoveze noi şi autentice talente în rândul tinerilor autori de poezie de pretutindeni. (Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org, historia.ro, Video: youtube.com)
