Iquitos este un oraş important port la Amazon şi cel mai mare oraş din junglă, din Peru. Este situat în bazinul Amazonului, la confluenţa râurilor Nanay şi Itaya, la aproximativ 3.700 km în amonte de Oceanul Atlantic şi 1.030 km nord-nord-est de Lima.
Înconjurat de apă pe o parte şi de pădurea tropicală amazoniană în rest, singurele posibilităţi de a ajunge la Iquitos sunt fie cu avionul, fie cu barca, expediţie care durează o săptămână întreagă de plutire de-a lungul Amazonului cald şi umed.
Cu o populaţie de 422.000 locuitori, este cel mai mare oraş din lume care nu este accesibil pe cale rutieră.
Zona este locuită, de mii de ani, de localnici şi nomazi vânători-culegători, care au trăit în localităţi mici sezoniere, în apropierea râurilor, înainte de sosirea misionarilor europeni, când populaţia locală s-a stabilit de-a lungul râurilor Nanay, Amazon şi Itaya.
Unii spun că oraşul a fost fondat de către misionarii iezuiţi din secolul al XVIII-lea; alţii susţin că, de fapt, nu a fost fondat decât cu aproape un secol mai târziu. În orice caz, oraşul nu a început să atragă colonişti până la începutul secolului al XIX-lea, când a fost descoperit cauciucul.
Mii de imigranţi din întreaga lume, mai ales tineri singuri care sperau să facă avere din cauciuc, au venit şi s-au stabilit aici. Creşterea industriei automobilelor şi a ramurilor conexe a crescut dramatic cererea de cauciuc la nivel mondial.
Aşa se face că unii oameni au devenit negustori sau bancheri şi au făcut averi impresionante. Mulţi dintre bărbaţii europeni s-au căsătorit cu femei indigene şi au rămas în Peru pentru tot restul vieţii lor, fondând familiile mixte etnic. Imigranţii au adus stiluri europene de îmbrăcăminte, muzică, arhitectură şi alte elemente culturale în Iquitos. Oraşul a devenit bogat prin intermediul industriei sale de cauciuc.
După 1912, producţia de cauciuc a scăzut drastic, iar populaţia oraşului a scăzut. Iquitos poartă încă urmele gustului extravagant al baronilor cauciucului: palate în stil italian cu mozaicuri, faleza plină de viaţă sau Casa de Fier, o reşedinţă celebră proiectată de Gustave Eiffel, care a fost construită din foi de metal transportate de sute de oameni prin junglă.
Aceste case de mari au rămas monumente şterse, amintind de zilele de glorie ale oraşului, care acum doar blochează vederea din piaţa principală spre cartierul Belén, în care familiile trăiesc în case şubrede de lemn pe malul râului. Unele case sunt sprijinite de picioroange fusiforme, altele plutesc, legate de piloni, când râul se ridică 6 m sau mai mult.
Deşi nelegat de restul lumii prin drumuri, oraşul nu este lipsit de vehicule. Motociclete şi motocarros – o motocicletă cu o cabină de pasageri mică în spate, asemeni unei ricşe – domină străzile, produc un zgomot maniacal, ca şi cum bande de motociclişti americani au pus stăpânire pe oraş.
Peste 250.000 de turişti au venit să viziteze Iquitos în 2012. Pentru cei mai mulţi vizitatori, atracţia junglei amazoniaene, care flanchează oraşul pe toate părţile, este motivul principal.
Iquitos are o atmosferă de relaxare, îmbătătoare, care vă va reţine cel puţin câteva zile.(Traducere şi adaptare după amusingplanet.com, Foto:commons.wikimedia.org, en.wikipedia.org, ds-lands.com, futurechallenges.com, flickr.com, panoramio.com, Video: youtube.com)
