Casa memorială „Ion Creangă” din Humuleşti, leagănul amintirilor din copilăria marelui povestitor Ion Creangă (1837-1889), este casa în care acesta a trăit aproape 16 ani, locul care i-a fost inspiraţie atunci când a scris poveşti precum „Soacra cu trei nurori” sau când a relatat isprăvile lui Nică în „Amintiri din copilărie”.
Situată pe strada Ion Creangă nr. 8 din Humuleşti, la intrarea în oraşul Târgu Neamţ dinspre Piatra Neamţ şi la intersecţia cu drumul care merge spre zona Mănăstirilor Neamţ, Secu, Sihăstria sau Petru Vodă, „bojdeuca” lui Ion Creangă se înfăţişează ca o oglindă vie a vieţii şi operei marelui scriitor. Aceasta a fost ridicată în anul 1830 de bunicul scriitorului, din partea tatălui, Petrea Ciubotariul, care a dat-o apoi zestre fiului său Ștefan în 1835, când a luat-o de soţie pe Smaranda, fiica lui David Creangă din Pipirig, aşa cum arată site-urile www.neamt.ro şi www.mmich.muzeu-neamt.ro.
Ca stil de construcţie se încadrează în specificul caselor de munte de la începutul secolului al XIX-lea. Construită din lemn şi lut, are pereţii din bârne de brad aşezate unele peste altele, acoperite cu tencuială din lut amestecat cu paie şi apoi cu un strat de var. La colţuri, bârnele se îmbină prin tehnica de construcţie „coadă de rândunică”, ceea ce îi conferă o maximă securitate. Pe trei laturi ale pereţilor se află prispa, o platformă joasă cu cadrul din aceleaşi bârne de brad şi umplutură din lut.
Dimensiunile reduse ale casei, cu ferestre mici în formă de cruce şi uşa joasă, precum şi amplasarea cu spatele către nord, se explică prin aceea că frigul vine dinspre nord, iar lemnul păstrează mai mult căldura pe timpul iernii şi răcoarea vara dacă au puţine locuri decupate. Acoperişul, din draniţă, fixată în cuie şi piroane din lemn de tisă, este dispus în patru ape, iar în partea din faţă este prevăzut cu o nişă pentru aerisire numită „ursoaică”. Marginea lui cade la aproximativ un metru distanţă de pereţi, ca o căciulă care împiedică pătrunderea apei la lemnul din structură. Acest mod de realizare a acoperişului este secretul rezistenţei pereţilor în faţa umezelii.
Această căsuţă cu cerdac (prispă) şi tindă (holul de la intrare) are două odăi mici (camera pentru alimente, cu oblonul pe unde s-a urcat Nică în pod cu pupăza luată din tei şi camera principală) unde sunt expuse doar câteva obiecte originale, rămase de la părinţii lui Ion Creangă. Obiectele au fost păstrate de o nepoată a marelui scriitor, Sofica Zahii Grigoriu, care a locuit în această casă până în 1952. Camera principală este organizată după specificul interiorului casei ţărăneşti de la acea vreme, cu sobă mare cu cuptor de dormit, ladă şi masă de zestre, laviţă pentru şezători, icoane vechi, ştergare la ferestre, uneltele de ţesut şi tors pe care orice gospodină trebuia să le aibă în casă.
Pot fi admirate aici lada de zestre de pe marginea patului, masa rotundă cu scăunele de lemn la care a mâncat marele povestitor. Într-un colţ al camerei se află masa de zestre a Smarandei Creangă, iar pe ea se află ceaslovul achiziţionat de la biserica din sat, după care se spune că ar fi învăţat şi Nică. Aproape un sfert din cameră este ocupată de soba cu hornul unde mama lui Nică „… lega o sfară cu motocei la capăt de crăpau mâţâli jucându-se cu ei”.
În 1956 casa din Humuleşti a devenit muzeu memorial. A fost renovată de mai multe ori, iar din 2004 se află pe Lista Monumentelor Istorice din judeţul Neamţ.
În casa-muzeu sunt adăpostite trei icoane din lemn ce au aparţinut familiei lui Ion Creangă, o bancă lată, opaiţul atârnat la grindă, dar şi blidarul — mobilă de bucătărie în care erau aşezate vasele din lut. De asemenea, se află aici obiecte vechi, de epocă, achiziţionate din sat: războiul pentru ţesut, vârtelniţa, covăţica de legănat copiii, furca şi fusul, mai ales că lui Creangă îi plăcea să toarcă atunci când mergea la şezătoare cu fetele. Pot fi admirate şi masa de lucru, cu pagini scrise de Creangă, lampa, tocul, călimara, nisiperniţa, scrinul amintind de cel al lui Eminescu.
Expoziţia permanentă a fost reorganizată tematic după 1989, redând ”Viaţa şi opera lui Creangă” prin documente de arhivă, scrisori, cărţi poştale cu autograf, fotocopii ale manuscriselor, fotografii şi lucrări de grafică.
În curtea casei-muzeu este prezentată o expoziţie cu obiecte vechi de peste 100 de ani, achiziţionate din sat: ii de la sfârşitul secolului al XIX-lea, obiecte de uz casnic, printre care fiare de călcat cu jăratec, zdrobitoare de struguri, şei de cai dar şi plugul din lemn tras de doi boi. Totodată este expusă o bancă lată, asemănătoare cu calul bălan unde era pedepsită Smărăndiţa Popii, o cioată ca cea a lui Moş Chiorpec, ciubotarul care lucra curele sau opinci, o vârtelniţă, o grapă veche din lemn, dar şi o păcurniţă.
Lângă casa-muzeu se află Parcul tematic „Ion Creangă”, un loc în care vizitatorii se pot întâlni cu personaje îndrăgite din poveştile pentru copii scrise de Ion Creangă, iar la câteva sute de metri de casă se află „Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri”, după cum rememora scriitorul în „Amintiri din copilărie”.
Casa memorială „Ion Creangă” din Humuleşti rămâne unul dintre cele mai căutate obiective turistice din judeţul Neamţ, fiind vizitată, anual de mii de turişti. (Text: Agerpres, Foto: mmich.muzeu-neamt.ro, Video: youtube.com)
