Casa Memorială „George Enescu” din Sinaia, cunoscută ca Vila Luminiş, este locul de recreere şi inspiraţie unde George Enescu a compus o parte a operei sale preferate, Oedip. Amplasată în cartierul Cumpătu din staţiunea prahoveană Sinaia, a fost construită între anii 1923-1926 cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu, după planurile realizate de însuşi Enescu.
Născut într-un mic sat din Moldova, George Enescu a fost puternic atras de meleagurile pitoreşti de pe Valea Prahovei, cu atât mai mult cu cât a fost un apropiat al Casei Regale. Legătura dintre Enescu şi Casa Regală a României a început în anul 1898, după succesul parizian al opusului său nr. 1, Poema Română, ce se încheia cu Imnul Regal.
S-a bucurat de sprijinul reginei Elisabeta, cunoscută şi sub pseudonimul artistic Carmen Sylva, pe versurile căreia a şi compus o serie de lieduri. Adeseori invitat de regină pentru a susţine recitaluri la Palatul Peleş, a fost atras de frumuseţea locurilor, astfel cu sumele obţinute în primele turnee în America şi-a construit o casă, după planuri proprii, pe care a numit-o Vila Luminiş. Timp de 20 de ani, până în 1946, când a părăsit România, a revenit adesea la Sinaia.
Vila Luminiş a fost donată statului român, în anul 1947, spre a fi folosită ca loc de odihnă şi de creaţie pentru artişti. Din 1995 a devenit Casa Memorială „George Enescu”, iar din 2007 este secţie a Muzeului Naţional „George Enescu”.
Realizată într-un stil autentic românesc şi integrată armonios în ambianţa munţilor Bucegi, înconjurată de brazi, mulţi plantaţi chiar de Enescu, vila este simplă, sobră şi în acelaşi timp strălucitoare, definind personalitatea celui care a locuit-o şi care spunea că „Simplitatea în viaţă este adevărata libertate”. O importanţă deosebită în construcţia acestei case a avut-o dispunerea ferestrelor, George Enescu fiind extrem de preocupat de modul în care cădea lumina.
La intrarea în Casa Memorială, pe un piedestal din marmură, se află bustul muzicianului realizat de sculptorul Ion Irimescu.
Interiorul reuneşte în mod armonios şi original elemente ornamentale şi de mobilier în stilurile românesc, oriental şi Biedermayer. Spaţiile cele mai generoase sunt sufrageria şi salonul de muzică, ce găzduiesc piese originale de o mare valoare, între care pianul, marca „Ibach”, fabricat la Lausanne, la începutul secolului al XX-lea, pe care Enescu l-a folosit atât ca interpret, cât şi în activitatea sa componistică.
De asemenea, tapiserii de mătase, covoare cu motive stilizate, specifice anumitor zone ale ţării, piese de valoare, din cristal, porţelan, metal sau ceramică, dau strălucire interiorului. Pianul a fost restaurat în anul 2014 şi se presupune că timp de aproape 100 de ani nu a părăsit casa.
Deasupra lui se află partitura în facsimil a operei „Oedip”, parţial compusă la Sinaia, despre care Enescu spunea că îi era cea mai dragă pentru că a investit în ea „ani de muncă şi nopţi de nelinişte”. Lucrarea a fost scrisă de-a lungul a 16 ani şi dedicată soţiei sale, Maria Cantacuzino-Enescu (Maruca). În timpul perioadelor petrecute la Sinaia, George Enescu a mai compus şi Rapsodiile Române, Cvartetul pentru pian, vioară, violă şi violoncel nr. 1 în Re major op. 16, Sonata pentru pian în fa diez minor, op. 24 nr.1.
Din salonul ce găzduieşte pianul, o scara în spirală permite accesul spre capătul turnului Belvedere şi de aici în mansardă („bageaga” cum îi spunea Enescu). Tot din salon se pătrunde în camera Marucăi, decorată în stil eclectic.
O cameră cu totul specială este chiar dormitorul lui Enescu ce se remarcă prin simplitate şi dimensiuni reduse confirmând modestia sa proverbială. Numit, pe bună dreptate, ”chilia maestrului”, dormitorul este decorată în stil pur românesc, în totală opoziţie cu dormitorul soţiei sale, şi a fost locul preferat de odihnă al compozitorului după numeroasele sale concerte. Singurele piese din încăpere sunt un pat micuţ acoperit de o cuvertură pur românească, o carpetă aşezată pe perete, un cufăr în care şi-ar fi ţinut partiturile şi un dulap.
Etajul mansardat al casei a fost adăugat de arhitectul Radu Dudescu, pentru a echilibra verticalitatea turnului în ansamblul vilei, aşa cum arată sursele amintite. Aici se află camerele în care maestrul compunea, o cameră tapisată în care celebrul dirjior Yehudi Menuhin (1916-1999) a studiat vioara cu George Enescu, timp de două luni, pe vremea când avea doar 11 ani, în anul 1927. Acesta a fost începutul unei mari prietenii şi a unei colaborări artistice de lungă durată. Camerele de la etaj expun fotografii şi documente legate de viaţa şi activitatea marelui muzician.Tot aici este expusă şi pianina compozitorului.
Un loc drag lui Enescu era terasa casei, construită în stil brâncovenesc, deasupra intrării. Oferind privelişte spre Munţii Bucegi şi râul Prahova este locul unde se odihnea şi se inspira, servind ceaiul, pe un fotoliu de rafie care se păstrează şi astăzi.
Cu o semnificaţie aparte în destinul strălucit al lui George Enescu, Casa Memorială de la Sinaia este vizitată anual de mii de turişti. (Text si foto: Agerpres)
