Palatul comunal
Municipiul Buzău, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, este situat în NV Câmpiei Buzău-Călmăţui, la 95 m altitudine, pe dreapta Văii Buzăului.
Printre vestigiile care atestă vechimea locuirii pe teritoriul actualului municipiu Buzău se numără un complex de locuire din mileniul IV î.Hr., specific culturii Gumelniţa, descoperit în zona Parcului Crâng, şi un mormânt aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru (2.200 – 1.100 î.Hr.), descoperit în aceeaşi zonă. Complexe de locuire geto-dacice au fost descoperite în zona industrială Buzău-Sud şi în zona străzilor Bucegi-Bistriţei.
Prima menţiune documentară datează din secolul IV d.Hr. şi se referă la faptele, credinţa ortodoxă şi martiriul lui Sava de la Buzău (Sava Gotul), înecat la 12 aprilie 372 în apa râului Mousaios (Buzău) de către goţii necreştinaţi conduşi de Athanaric. Documentul „Pătimirea Sfântului Sava”, redactat în anul 376, se păstrează în copii la Biblioteca Vaticanului şi Biblioteca „San Marco” din Veneţia. Ziua de 12 aprilie este marcată în Calendarul creştin-ortodox ca ziua Sfântului Mucenic Sava de la Buzău. Din mai 1996, Sfântul Sava a devenit patronul spiritual al meleagurilor buzoiene.
În Evul Mediu, localitatea a avut de beneficiat de pe urma situării sale pe valea râului Buzău, precum şi ca urmare a traficului care ducea mărfurile oraşelor dunărene în Transilvania şi aducea de aici, în schimb, produse manufacturiere. Centru comercial şi meşteşugăresc străvechi, Buzăul s-a dezvoltat ca târg mult înainte de 1300. A fost, de asemenea, şi reşedinţă de cnezat sau voievodat, apoi şi loc de emitere a unor acte domneşti, ceea ce atestă poziţia lui de oraş-reşedinţă domnească.
Parcul Crâng
În 1234 apare într-o corespondenţă papală, apoi într-un document din 1310 în care raguzanul Luccari aminteşte că la Buzău a fost ridicată o cetăţuie. La rândul său, Giacomo di Pietro Luccari menţionează Buzăul, într-o lucrare publicată în 1605, printre cele cinci oraşe ridicate de Negru Vodă.
Prima menţionare documentară a Buzăului ca târg şi punct de vamă pe drumul comercial dintre Moldova şi Ţara Românească apare într-un document intern emis la 30 ianuarie 1431 de domnul Ţării Româneşti Dan al II-lea (1420-1431).
Domnul Moldovei Ştefan cel Mare (1457-1504) a intervenit de mai multe ori în Ţara Românească atunci când pe tronul acesteia se aflau domni favorabili înţelegerii cu turcii. Aşa s-a întâmplat şi în noiembrie 1473, când oastea lui Ştefan cel Mare pătrunde în Ţara Românească pe la Milcov, având ca scop înlăturarea lui Radu cel Frumos. Oastea a trecut prin Buzău în drumul său spre Cetatea Dâmboviţei (Bucureşti), pe care a cucerit-o, instalându-l apoi domn la Târgovişte pe Laiotă Basarab.
În vremea domnului Radu cel Mare (1495-1508) şi a mitropolitului Ţării Româneşti Nifon al II-lea (fost patriarh de Constantinopole), prin reorganizarea bisericii ia fiinţă Episcopia Buzăului, în cadrul căreia s-a desfăşurat ulterior o vie şi bogată activitate culturală.
La 1507 localitatea Boza (Buzău) apare pe o hartă întocmită de Nicolaus Germanus. În 1574 Buzăul este recunoscut ca oraş, fiind consemnat ulterior într-un act emis de Mihai Viteazul în 1594 şi într-un hrisov semnat de Matei Basarab şi datat 24 ianuarie 1643. În 1575 ia fiinţă Bazarul – piaţă permanentă cu dughene, prăvălii, pivniţe, magazii.
Casa Vergu-Mănăilă, cea mai veche clădire din Buzău
Localitatea a fost de mai multe ori prădată şi incendiată de turci şi a suferit distrugeri în timpul conflictelor din secolul XVII dintre domnul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) şi domnul Ţării Româneşti Matei Basarab (1632-1654), rămânând, cu toate acestea, în tot cursul secolului XVII, unul dintre oraşele de seamă ale Ţării Româneşti. Suedezul Clas Brorsson, care trece spre Poartă, în anul 1657, ca sol al regelui Carol Gustav al X-lea, relatează despre Buzău: „…pământul era roditor … dar ogoarele erau nearate şi pustii, deoarece locuitorii se refugiaseră în zona deluroasă, unde-şi caută adăpost când năvălesc turcii şi tătarii”.
O grijă deosebită i-a acordat voievodul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), care a stimulat atât activitatea tipografică (a înfiinţat în 1691 o tipografie la Episcopia Buzăului), cât şi pe aceea a şcolii de dascăli în limba română.
Secolul al XVIII-lea aduce pentru oraşul Buzău alte mari distrugeri, suferite în timpul războaielor ruso-austro-turce şi din cauza unor incendii pustiitoare (în 1775, 1778, 1808, 1821). Primul sigiliu cunoscut al Buzăului care s-a păstrat are drept semn heraldic pasărea Phoenix, simbol ce aminteşte că, de fiecare dată, oraşul a renăscut din propria-i cenuşă.
Într-un document emis de Alexandru Ipsilanti la 26 august 1778 este menţionată manifestarea „Drăgaica” lângă oraş, un târg care are loc în prezent, fiecare an în luna iunie.
Numeroase progrese s-au înregistrat în ceea ce priveşte educaţia şi viaţa culturală. În 1831 s-a înfiinţat Şcoala de zugravi şi iconari pe lângă Episcopie, condusă de Nicolae Teodorescu, iar în 1832 s-a deschis prima şcoală în limba română – Şcoala naţională (Preparandie), avându-l ca director pe Dionisie Romano. În 1836 a luat fiinţă Seminarul – prima şcoală secundară din Buzău, în 1838 fiind inaugurată clădirea acestuia. În 1840, Dionisie Romano înfiinţează la Şcoala naţională, prima Bibliotecă şcolară românească pentru învăţători, având şi funcţie de bibliotecă publică. Prima publicaţie „religioasă şi morală” din ţară, „Vestitorul Bisericesc”, apare la 1839. Iniţiatorul, Dionisie Romano, este considerat ctitor al presei buzoiene. În 1854-1855 apare Biblia de la Buzău editată de Episcopul Filotei, a patra Biblie românească. Gimnaziul a luat fiinţă în în 1867, denumit atunci „Tudor Vladimirescu” (azi Colegiul Naţional „B.P.Hasdeu”).
În cursul Revoluţiei de la 1848, Buzăul este primul oraş de provincie unde s-a organizat Garda Naţională, la 18-19 iunie. În cursul Războiului de Independenţă (1877-1878), în luptele de la Griviţa, Rahova şi Smârdan s-au remarcat şi Regimentele 8 şi 9 Dorobanţi din Buzău şi Râmnicu Sărat.
În 1872 a fost dată în exploatare calea ferată Bucureşti – Buzău – Brăila – Galaţi, iar în 1881 – calea ferată Buzău – Mărăşeşti, prima linie ferată proiectată şi construită de ingineri români. Tot spre finele secolului XIX sunt puse în funcţiune Moara „Garoflid”, o fabrică de postav şi dimie, fabrica „Brainski & Rosazza S.A.” (în 1891), prima fabrică de ţigle din regat şi de produse ceramice.
Colegiul B.P.Hasdeu
Revenind în plan cultural, în 1895 este constituită prima colecţie publică de piese arheologice, antropologice şi istorice, într-o sală a Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” – în fapt primul muzeu din Buzău, iar în 1903 este inaugurat Palatul Comunal, construcţie începută în 1899, după proiectele arhitecţilor Al. Săvulescu şi Kafsinski.
În 1913 este înfiinţată distileria de petrol „Saturn”. În perioada interbelică au mai fost construite moara „Zangopol” (1923), Fabrica „Metalurgica şi Turnatorie S.A.” (1928), precum şi Piaţa Centrală (în 1934-1935), aceasta din urmă după planurile arhitectului Duiliu Marcu. În anii „60 în Buzău s-a dezvoltat cu precădere industria metalurgică. Au luat fiinţă Întreprinderea „Metalurgica”, „Uzina Mecanică”, Întreprinderea de Prelucrare a Maselor Plastice ş.a.
Un eveniment de marcă în viaţa oraşului a fost Tabăra de Sculptură în aer liber de la Măgura care a avut 16 ediţii (1970 – 1985), semnificând cele 16 secole de atestare a municipiului Buzău. Expoziţia cu sculpturile din piatra executate în acea perioadă se întinde pe o suprafaţă de 21 de hectare.
De interes cultural şi turistic sunt numeroasele biserici vechi şi construcţii civile: Biserica episcopală, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din 1649 a lui Matei Basarab, pe locul schitului Frăsinet (sfârşitul secolului XV), în cadrul căreia a funcţionat o tipografie înfiinţată, în 1691, de Constantin Brâncoveanu şi o şcoală de dascăli în limba română; biserica „Banu”; biserica „Neguţători”, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, construită în 1649; biserica „Sfinţii Îngeri” (1619); Palatul municipal construit în 1896-1904; Obeliscul ridicat cu ocazia împlinirii a 1600 de ani de la prima atestare documentară; Catedrala Ortodoxă „Sfântul Sava”, a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1991. În municipiul Buzău funcţionează, de asemenea, Teatrul „Georghe Ciprian”, precum şi un Muzeu judeţean cu secţii de istorie, etnografie, artă plastică şi artă populară.
Buzăul a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populaţiei din 2011, municipiul avea 115.494 locuitori. (Text: Agerpres, Foto: ro.wikipedia.org)
