Franz Liszt, pianist, compozitor, dirijor, pedagog şi critic muzical, este considerat un artist complet şi încă unul de geniu. S-a născut la 22 octombrie 1811, într-o mică localitate, Raiding, aflată în prezent în Austria, potrivit biography.com.
Tatăl său, Adam Liszt, ungur, era angajat al prinţului Esterhazy, iar mama sa era austriaca Anna Laager. Limba vorbită de Liszt era germana. Adam Liszt cânta la violoncel, precum şi la o serie de alte instrumente, şi i-a dat fiului său primele lecţii de pian. Datorită tatălui său, Franz Liszt a făcut cunoştinţă încă de la o vârstă mică cu lucrările lui Haydn, Mozart şi Beethoven.
În perioada 1821-1823, amândoi, tatăl şi fiul, au stat la Viena, unde Franz a studiat cu Salieri şi cu Cari Czerny. Aici a cântat pentru prima oară în public, în decembrie 1822.
La vârsta de 12 ani, Liszt a călătorit împreună cu tatăl său la Paris, unde a trăit în cea mai mare parte, în perioada anilor 1823 şi 1835.
La Paris, Liszt i-a cunoscut pe Berlioz (1830), Chopin şi Paganini (1831). S-a împrietenit, de asemenea, cu George Sand şi Alfred de Musset. Aici, în 1833, s-a întâlnit cu contesa Marie d’Agoult (cunoscută în literatură sub pseudonimul Daniel Stern) şi a început o relaţie. Din această legătură aveau să se nască trei copii: Blandine (1835-1862), Cosima (1837-1930), care avea să se căsătorească cu Richard Wagner, şi Daniel, născut în 1839 şi mort de tuberculoză în 1859.
A urmat o perioadă, în care Franz Liszt a desfăşurat o carieră itinerantă de pianist-virtuoz, care avea să-l ducă în toate capitalele şi în toate marile oraşe europene. Acum a compus o mare parte din „Rapsodiile ungare” şi din „Studiile după Paganini”.
În 1847, la Kiev, Liszt a întâlnit-o pe prinţesa Carolyne zu Sayn-Wittgenstein, care l-a determinat să renunţe la turnee şi, în schimb, să se ocupe de elevi şi să compună. În anul următor, cuplul s-a mutat la Weimar, Germania, unde Liszt a fost numit capelmaistru de către marele duce de Weimar.
La Weimar, Liszt a început să se concentreze pe creaţia unor forme muzicale noi. Forma muzicală în care a experimentat mult a fost poemul simfonic, un tip de piesă muzicală orchestrală care ilustrează sau evocă o poezie, o poveste, un tablou sau orice altceva nonmusical.
Apartamentul lui Franz Liszt din Budapesta
În timpul primilor ani petrecuţi la Weimar, Liszt a scris majoritatea celor mai cunoscute lucrări ale sale. Au luat naştere capodopera „Sonata în si minor” (1853), simfonia „Faust” (1854-1857), simfonia „Dante” (1855-1856), „Misa de Cran” (1855) şi multe alte mari lucrări.
Din postul de la Weimar, Liszt a plecat în 1858 şi, după o perioadă petrecută la Paris, a ajuns la Roma în 1861, unde, în 1865, a intrat în ordinul minorit.
La Roma a rămas până în 1869, iar această perioadă a reprezentat o nouă etapă în cariera sa, care i-a deschis gustul pentru marile lucrări religioase. Din aceşti ani datează variaţiunile pe tema cantatei lui J.S. Bach ”Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen” (1862), „Christus” (1862-1867), unul dintre cele mai frumoase oratorii ale sale, şi „Misa încoronării” (1867).
Începând din 1869, Liszt şi-a reluat drumurile, împărţindu-şi timpul între Roma, Weimar şi Budapesta.
Anii din urmă au fost pentru Liszt la fel de plini, adăugând noi capodopere creaţiei sale: „Jocuri de apă la vila d’Este” (1877), „Via cruciş” (1878-1879), care descrie cele 14 opriri ale crucii, „Al treilea an de pelerinaj”, piesele pentru pian „Gondola lugubră” (1882) şi „Ceardaş macabru” (1881-1882).
Franz Liszt a murit de congestie pulmonară la Bayreuth, Germania, la 31 iulie 1886, lăsând în urmă o operă al cărei impact este încă deosebit de viu. (Text: Agerpres, Foto: en.wikipedia.org, Video: youtube.com)
