Emil Jannings a fost primul actor distins cu Premiul Oscar, la prima ediţie a prestigioasei gale, din 1929. Theodor Friedrich Emil Janenz s-a născut la 23 iulie 1884, în Elveţia, dar a avut cetăţenie germană.
De altfel, familia lui s-a mutat la Leipzig şi, ulterior, la Görlitz. Jannings a fugit de la şcoală şi a plecat pe mare. Când s-a întors la Görlitz, mama sa a acceptat, în cele din urmă, să-i permită să se pregătească în domeniul actoriei, la teatrul de stat din oraş, unde Jannings şi-a început cariera.
Din 1901, a lucrat cu diferite companii de teatru din Bremen, Nuremberg, Leipzig, Königsberg şi Glogau, înainte de a se alătura Teatrului German, aflat pe atunci sub conducerea directorului Max Reinhardt din Berlin. Angajat permanent din 1915, primul său succes notabil a fost rolul judecătorului Adam din „Broken Jug” (1918), spectacol jucat la Teatrul Schauspielhaus. În cinematografie, a debutat în anul 1914, iar primul rol de succes a venit în 1919, în filmul „Madame Dubarry”.
Jannings a fost actor de teatru, care s-a îndreptat şi către cariera cinematografică, dar a fost nemulţumit de posibilităţile limitate de exprimare ale filmului mut. A jucat în „Die Augen der Mumie Ma” (The Eyes of the Mummy, 1918), „Madame DuBarry” (1919), Othello (1922), „Quo Vadis?” (1924), „The Last Laugh” (Der Letzte Mann, 1924), „Herr Tartüff” (1925), „Variety” (1925) şi „Faust” (1926).
Popularitatea de care se bucura i-a facilitat semnarea unui contract cu Paramount Pictures şi, astfel, a ajuns la Hollywood. Aici a debutat în filmul „The Way of All Flesh” (1927), urmat de „The Last Command” (1928), ambele roluri fiind distinse cu premiul Oscar la prima ediţie din 1929. Tot în 1928, a jucat în „Street of Sin”.
Din păcate, cariera sa la Hollywood s-a încheiat odată cu introducerea filmului sonor, accentul său german fiind destul de greu de înţeles. Replicile sale au fost iniţial dublate de un alt actor în filmul „The Patriot” (1928), dar Jannings a obiectat, iar vocea i-a fost repusă în film. Din cele cinci filme în care a jucat Jennings la Hollywood, doar „The Last Command” (1928) a rămas intact. Din „The Way of All Flesh” (1927) şi „The Patriot” (1928), nu mai există decât câteva clipuri scurte, iar „Street of Sin” (1928) şi „Betrayal” (1929) s-au pierdut.
A revenit în Europa, unde a jucat alături de Marlene Dietrich în filmul „The Blue Angel” (1930), care a fost filmat simultan în engleză şi în versiunea germană, „Der blaue Engel”. Mai târziu, şi-a dedicat talentul actoricesc în favoarea regimului nazist, în filme precum „Der alte und der junge König” (1934), „Der Herrscher” (The Ruler, 1937), „Ohm Krüger” (Uncle Kruger, 1941) şi „Die Entlassung” (Bismarck’s Dismissal, 1942), şi a contribuit la realizarea filmului „Ohm Krüger” (1941), o producţie anti-britanică. După terminarea celui de-Al Doilea-lea Război Mondial, guvernul american i-a reabilitat imaginea. A mai jucat în câteva filme germane, dar cariera lui nu s-a mai bucurat de acelaşi succes.
Jannings a fost căsătorit de trei ori, toate cele trei mariaje încheindu-se cu divorţuri. S-a retras la Strobl, lângă Salzburg, iar din 1947 a devenit cetăţean austriac. A murit la 2 ianuarie 1950, la vârsta de 65 de ani. Statueta Oscar pe care a primit-o în 1929 se află în prezent la Muzeul Cinematografic din Berlin. (Text: Agerpres, Foto: sunday-news.wider-des-vergessens.de, Video; youtube.com)
