Fostul preşedinte irakian Saddam Hussein, care a condus ţara cu mână de fier din 1979 până la căderea regimului său, în aprilie 2003, a fost condamnat la moarte prin spânzurare la 5 noiembrie 2006, de către Înaltul Tribunal Penal irakian din Bagdad, pentru executarea a 148 de săteni şiiţi din localitatea Dujail.
Saddam Hussein a vizitat în iulie 1982, satul Dujail, situat la circa 70 de kilometri la nord de capitala irakiană. Atunci, 18 tineri şiiţi au încercat să-l asasineze, deschizând focul asupra maşinii dictatorului, dar tentativa lor a eşuat. Ca urmare, 148 de civili irakieni şi-au pierdut viaţa şi câteva zeci de persoane au fost aruncate după gratii. Supravieţuitorii masacrului au fost condamnaţi la patru ani de exil intern.
Saddam Hussein şi şase dintre membrii regimului său au fost judecaţi, începând cu 19 octombrie 2005, de Înaltul Tribunal Penal irakian, instalat în aşa-numita „zonă verde”, cel mai securizat perimetru situat în centrul capitalei irakiene, pentru rolul jucat în masacrul din 1982. Procesul s-a încheiat la 26 iulie 2006. După pronunţarea sentinţei la 5 noiembrie, Curtea de Apel de pe lângă Înaltul tribunal a aprobat, la 26 decembrie, condamnarea la moarte a lui Saddam Hussein prin spânzurare şi a anunţat executarea sentinţei în termen de 30 de zile.
În acest dosar a fost formulat un singur cap de acuzare: omorârea celor 148 de localnici. Verdictele au fost următoarele: Saddam Hussein, fostul lider irakian, condamnat la moarte prin spânzurare; Awad Ahmed al-Bandar, fost preşedinte al tribunalului revoluţionar irakian, condamnat la moarte; Barzan Ibrahim al-Tikriti, unul dintre fraţii vitregi mai tineri ai lui Saddam şi fost şef al serviciului de informaţii Mukhabarat, condamnat la moarte prin spânzurare pentru rolul jucat în uciderea a 148 de săteni şiiţi; Taha Yassin Ramadan, adjunct al lui Saddam Hussein şi fost vicepreşedinte, condamnat la închisoare pe viaţă; Abdallah Kadhem Roueid, fiul său Mezhar Abdallah Roueid şi Ali Daeh Ali, trei membri marcanţi ai partidului Baas, condamnaţi la câte 15 ani de închisoare sub acuzaţia de tortură şi omor premeditat; Mohammed Azawi Ali, fost oficial al partidului Baas, achitat.
Principalele crime de care a fost acuzat fostul regim irakian au fost însă mult mai numeroase. În 1991, Saddam Hussein a înăbuşit în sânge răscoala şiită în sudul Irakului, făcând mii de victime, după înfrângerea armatei irakiene, alungată din Kuweit de o coaliţie internaţională condusă de SUA.
În 1988, în timpul războiului între Irak şi Iran (1980-1988), aviaţia irakiană a lansat asupra oraşului Halabja agenţi chimici, fapt ce a reprezentat cel mai intens atac cu gaze de luptă irakian împotriva civililor. Circa 5.000 de kurzi irakieni, majoritatea femei şi copii, au fost ucişi în câteva minute, alţi 10.000 fiind răniţi. În Operaţiunea Anfal, în 1987-1988, circa 182.000 de persoane au fost ucise în cursul deplasărilor masive ale populaţiei kurde dinspre nordul spre sudul Irakului, prin execuţii sumare şi omoruri în satele kurde, comise de regimul lui Saddam Hussein.
Înaltul Tribunal Penal irakian a fost creat pe 10 decembrie 2003 şi a avut competenţa de a judeca toate crimele comise de vechiul regim în perioada 17 iulie 1968, data loviturii de stat a Partidului Baas, în urma căreia a venit la putere Saddam Hussein, şi 1 mai 2003, când preşedintele SUA, George Bush, a anunţat încheierea luptelor în Irak. Sub jurisdicţia acestui tribunal au intrat genocidul, crimele de război sau crimele împotriva umanităţii. De asemenea, a putut judeca şi crimele comise în timpul războiului dintre Irak şi Iran (1980-1988) şi în perioada primului război din Golf (1990-1991).
După înlăturarea regimului lui Saddam Hussein, guvernul de tranziţie desemnat de SUA a abolit pedeapsa cu moartea. Noile autorităţi de la Bagdad, care au preluat puterea după transferarea suveranităţii către irakieni, la 28 iunie 2004, au reinstaurat sancţiunea capitală, pentru a avea posibilitatea executării fostului preşedinte.
Preşedintele irakian Saddam Hussein a fost spânzurat în zorii zilei de 30 decembrie 2006, într-o sală a unei cazărmi de informaţii militare din Khadamiyah (cartier la nord de Bagdad şi majoritar şiit). A fost înhumat la 31 decembrie, în satul său natal Audja, în apropiere de Tikrit. Nu a fost înhumat într-un cimitir, ci într-un loc construit special pentru cinstirea morţilor. Mormântul fostului lider irakian se află la aproximativ 3 km de mormintele fiilor săi, Udai şi Kussai, surprinşi şi ucişi de forţele americane în 23 iulie 2003, la Mossul.
Saddam Hussein Al-Tikriti s-a născut la 28 aprilie 1937, în regiunea Tikrit, într-o familie de fermieri săraci. A crescut în regiunea Auja, unde a fost educat mai mult de către unchiul său, Khayrallah Tulfah, ofiţer de armată. A frecventat şcoala, cu unele intermitenţe, după care a studiat dreptul, mai întâi la Universitatea din Cairo şi apoi la Universitatea „Mustanseriya” din Bagdad.
A intrat de timpuriu în viaţa politică, activând în cadrul Partidului Baas încă de la vârsta de 19 ani (1956) şi fiind un fervent oponent al monarhiei. În urma complotului nereuşit de asasinare a şefului statului, generalul Abdul Karim Kassem, Saddam a fost condamnat la moarte. A reuşit să fugă din Irak şi a trăit o perioadă, între 1959 şi 1963, în Siria şi Egipt. A revenit în ţară în 1963, după lovitura de stat a generalului Aref, dar a intrat în conflict cu acesta, care a interzis ulterior Partidul Baas în Irak.
Din 1964, Saddam Hussein a devenit secretar adjunct al comandamentului regional al Partidului Baas. A participat la planificarea şi desfăşurarea revoluţiei din 1968, după care a devenit al doilea om în stat şi, foarte curând, „creierul” şi numărul unu în conducerea ţării. A fost ales vicepreşedinte al Consiliului Comandamentului Revoluţiei în noiembrie 1969. A fost ridicat la gradul de general în ianuarie 1976.
După retragerea preşedintelui Ahmed Hassan Bakr, în iulie 1979, Saddam a devenit formal şeful statului şi al guvernului. În scurt timp, el a probat că nu se înscrie în limitele normelor internaţionale. La 12 septembrie 1980 a atacat prin surprindere Iranul, ţară slăbită de măsurile adoptate de noul regim islamist. Decizia de a ataca un stat de trei ori mai mare şi cu resurse superioare a demonstrat că dictatorul irakian era un personaj imprevizibil.
În mai 1981, aviaţia israeliană a bombardat reactorul nuclear de la Osirak (operaţiunea Opera), eliminând, pe termen scurt, posibilitatea ca Irakul să-şi dezvolte un arsenal nuclear.
Războiul cu Iranul a durat şapte ani şi a reprezentat un imens eşec pentru Saddam Hussein. Contraofensiva iraniană din 1982 a respins forţele irakiene, confruntarea transformându-se într-un război de poziţii epuizant şi sângeros. În august 1988, la încheierea acestui război, Irakul pierduse deja peste o jumătate de milion de oameni, iar economia era în degringoladă.
La 2 august 1990, Saddam Hussein a atacat prin surprindere Kuweitul, fapt ce a atras reacţia dură a comunităţii internaţionale. Între 27 ianuarie şi 8 februarie 1991, Coaliţia internaţională condusă de Statele Unite, aflată sub mandat ONU, a eliberat Kuweitul şi a distrus, în mare parte, potenţialul ofensiv al armatei irakiene.
Sancţiunile internaţionale şi embargoul impus de Naţiunile Unite au ruinat economia irakiană. Din 1991, inspectori internaţionali pentru dezarmare, în cadrul misiunilor UNSCOM şi UNMOVIC, au încercat, conform mai multor rezoluţii ale Consiliului de Securitate, să elimine arsenalul de distrugere în masă şi programul de rachete balistice dezvoltate de Saddam Hussein înainte de anul 1990. Cu toate acestea, Saddam Hussein şi-a consolidat poziţia de „stăpân al ţării”. În iulie 1991, parlamentul l-a ales preşedinte pe viaţă.
După înfrângerea suferită în războiul din Golf, Saddam Hussein a predat funcţia de premier lui Mohammed Hamza Al-Zubeidi, păstrând prerogativele de şef al statului şi al partidului. În mai 1994, din pricina situaţiei economice grave a ţării, Saddam a reluat funcţia de premier. La 17 mai 2001, a fost reales în funcţia de secretar general al Comandamentului irakian al Partidului Baas Arab Socialist. Prin această alegere, el îşi păstra automat funcţia de preşedinte al Consiliului Comandamentului Revoluţiei şi de preşedinte al statului irakian.
Saddam Hussein a fost capturat de armata americană la 13 decembrie 2003, în regiunea Tikrit, situată la nord de Bagdad. Până la începerea procesului în 2005, acesta a fost deţinut, împreună cu o parte dintre apropiaţii săi, în închisoarea Abu Ghraib, din apropierea aeroportului din Bagdad.(Text: Agerpres, Foto: desinema.com)
