Berea, această băutură alimentară slab alcoolică, nedistilată, obţinută prin fermentarea unei infuzii de malţ şi de flori de hamei, este consumată încă din vechime.
O tăbliţă sumeriană de acum 6.000 de ani consemnează secretul fabricării acestei băuturi. Pe vremea aceea, însă, sumerienii nu aveau acces la această licoare aurie. Era o băutură divină destinată doar zeiţei fertilităţii. Mult mai târziu, în Evul Mediu, călugării consumau bere mai ales în timpul postului, ca înlocuitor al cărnii.
Berea este un aliment datorită conţinutului în glucide, proteine, vitaminele B1, B6, B3, b12, PP, E, acid folic, nicotinic, potasiu, magneziu etc. În general, ea este consumată vara, datorită cantităţii mici de alcool conţinut şi pentru că înlocuieşte microelementele pierdute prin transpiraţie.
Aceasta este de mai multe feluri – blondă, brună, fără alcool – special creată pentru şoferi-, hipocalorică – pentru diabetici-, dietetică, nutritivă şi caramel.
În India, ea a început să fie consumată începând cu anul 3200 î.Chr., în timp ce în China spre 3000 î.Chr. În Orientul Mijlociu, sumerienii rezervau aproape 40% din recolta de cereale pentru fabricarea acestui produs. În Egipt, ea era considerată drept o veritabilă băutură naţională.
Aceasta diferea de berea pe care o bem astăzi. Puţin lichidă, ea semăna cu un soi de pâine, care se poate bea, conţinutul de alcool variind de la 13 până la 15 grade şi era preparată din orz. Mai târziu, prin Evul Mediu, a fost introdus hameiul.
Începând cu secolul al XII-lea, au apărut fabricanţii de bere profesionişti. În prezent, cei mai mari băutori de bere sunt germanii (91 de milioane de hectolitri consumaţi anual) şi britanicii (60 de milioane de hectolitri). Francezii nu consumă decât în jur de 24 de milioane de hectolitri de bere pe an.
Un grup de berari pasionaţi din Morbihan, regiunea Bretania, Franţa, s-a gândit să fabrice un nou tip de bere.
Denumită „Mor Braz”, noua băutură diferă de cea clasică prin faptul că este preparată cu apă de mare. Prima „Mor Braz” a fost fabricată şi comercializată în iunie 1999.
Dacă la început pasionaţii au gustat-o şi au fost neîncrezători, în scurt timp s-au arătat foarte încântaţi de „frumoasa blondă”.
Aroma sa este generoasă, iar gustul amărui este foarte echilibrat. Secretul gustului său special este că apa de mare este prelevată de la o adâncime de 20 de metri.
Marii bucătari nu s-au sfiit să o utilizeze în bucătăria lor atât la prepararea anumitor alimente, cât şi ca simplă băutură. (Text: Agerpres, Foto: foodstroy.ro)
