Să nu-ţi spui dorul nimănui,
Că orişicui degeaba-l spui
Şi tot nu te-nţelege nimenea.
Tu eşti un prost: te chinuieşti,
Ce-i pasă lumii că iubeşti?
Ea n-are timp de dorul altuia,
Ce rost mai are azi în omenire
Povestea ta naivă de iubire.
Aş vrea să-ţi cânt tot ce simt eu,
Să stăm de vorbă nopţi întregi,
Dar e-n zadar, nici tu nu poţi să mă-nţelegi.
Şi-atuncea beau să m-ameţesc,
Şi-mi iau prieten toată noaptea o vioară
Şi lângă ea îmi trece doar o seară.
Dar ei zadarnic îi povestesc
Şi-atuncea beau să mă trezesc,
Iar primii zori îi întâlnesc mereu pe stradă
Şi lumea trece fără să mă vadă
Că sunt şi eu un om care iubesc.
Un om te-opreşte într-o zi
Şi-ţi spune: “N-am cu ce trăi”
Te-nduioşezi, dar spui trecând: “Ei şi?”
Durerea, cât ar fi de grea,
Poate-ai schimba-o cu a ta
Şi-ar fi mai fericit cu ea, mai ştii?
Când lumea n-are timp să te-nţeleagă
Ce-nseamnă-un singur om în lumea-ntreagă?
Şi eu la rândul meu sunt om,
Biet om care nu pot nimic
Şi mă revolt adeseori cât sunt de mic
Şi-atuncea beau să m-ameţesc
Şi-mi iau prieten toată noaptea o vioară
Şi lângă ea îmi trece doar o seară.
Doar ei pe lume îi mai vorbesc
Şi-atuncea beau să mă trezesc,
Ce-mi pasă mie ce se-ntâmplă-n lumea mare,
Sunt un biet om la fel cu orişicare
Şi spun prostii atunci când m-ameţesc.
Versurile de Puiu Maximilian
Muzica de Nicolae Kirculescu
