În satul Cristur, la marginea şoselei care face legătura între oraşele Deva şi Hunedoara, un bărbat de vreo 70 de ani stă aşezat pe un taburet în faţa casei. Are picioarele într-o baltă mare de apă tulbure şi se uită atent după un nepot cu buclele aurii. Îi este teamă ca micuţul să nu cadă în vreo gură de canal acoperită de apele venite de pe deal, în urma ploilor torenţiale care au căzut în zonă miercuri seara.
„Ce pot să fac? Aştept să tragă apa din curte şi apoi, cu voia lui Dumnezeu, vom căuta să facem curat, să ducem mâlul venit de pe dealuri. În grădină nu mai avem nimic, totul s-a distrus. Dar bine că am scăpat”, spune bătrânul arătându-ne curtea şi filigoria acoperită cu viţă de vie.
Îi ajută cum poate pe pompierii veniţi să scoată apa din beciuri şi case, cu ajutorul motopompelor. Pentru că apa poate fi evacuată doar dincolo de şosea, militarii au pregătit în apropierea casei lui o trecere ad-hoc pentru autoturisme: au trecut furtunele de pe maşinile de intervenţie printre două scânduri groase aşezate de-a curmezişul drumului.
„Sunt protejate cât de cât şi apa se scurge dincolo de drum mult mai repede”, îmi explică un pompier care tocmai a pornit o motopompă în curtea omului.
Nici la vecini situaţia nu este mai bună. În curtea multor case cu etaj apa măsoară circa o jumătate de metru. Oamenii poartă cizme de cauciuc până la şold, „pescăreşti”, şi speră ca până spre seară apa care vine de pe dealurile din jur să se mai potolească. Doar aşa vor putea să se apuce de curăţat prin curţi şi case.
Puţin mai spre Hunedoara, la Peştişu Mare, strada pare răscolită de plugurile tractoarelor. Forţa viiturii a săpat adânc în pietrişul de pe drum şi l-a dus spre şanţurile de scurgere. În câteva locuri, gardurile de beton au cedat şi au căzut la pământ, retezate de furia micului pârâiaş Petac. Un curs de apă care abia se vede în zilele de vară, dar care a lovit cu puterea unui buldozer miercuri seara, după ce aici, în mai puţin de o jumătate de oră, a plouat aproape 50 de litri pe metrul pătrat.
„Aşe apă mare n-o mai fost până acum. M-am speriat foarte tare. Mai ales ea, că e gravidă. Ce să facem? Cu voia lui Dumnezeu nu ne putem pune”, spune înlăcrimată o femeie în vârstă arătând spre o tânără însărcinată.
„Apa a venit pe drum, în jos. Era pe şosea. Pe mine m-a evacuat primarul, cu un jeep, din faţa casei. Pe şosea era dezastru„, îşi aminteşte tânăra.
Capul familiei ne cheamă în curte şi apoi în grădină. Se vede, de departe, mâna gospodarului. Șirurile de roşii sunt plantate „la linie”, iar vârfurile plantelor ies timid din apa tulbure.
„Jumătate-i făcut praf. Grădina a fost refăcută a doua oară, în acest an, după ce aici a bătut foarte tare grindina. Am primit roşii de la Bistriţa, de la fratele meu. Oare se mai poate pune ceva în grădină? Cu nămolul ăsta, n-aş crede!”, este de părere bărbatul.
Câţiva vecini ies şi ei în stradă, povestindu-şi frica din seara trecută.
„Și la mine-i plin, ticule (tată, regionalism, n.r.). De tot şi de toate. Mi-a rupt gardul de beton, dintr-un capăt la altul”, spune un sătean venit la poartă în bustul gol.
„Dintr-o dată m-am trezit cu apa. Dacă nu urcam maşina pe un dâmb, intra apa la motor şi era gata. Apa a ajuns până la a treia treaptă de la casă. Din flori se vedea numai vârful. A fost un debit foarte mare. Am scos porcii afară, că altfel se înecau”, explică un altul.
„O mai fost aşa în anii 70-75 şi apoi în 91. Din ?91 n-au mai fost aşa inundaţii. Dumnezeu ştie ce-o mai fi. Peste noi a trecut, dar mă gândesc că la alţii este mult mai greu”, zice un alt vecin.
Apele s-au retras joi la Peştişu Mare şi Cristur. Peste 120 de pompieri sunt însă implicaţi aici în operaţiunile de evacuare a apei din casele şi gospodăriile afectate. Pompierii lucrează cu 30 de motopompe în toată zona afectată de inundaţii. Alături de ei se află colegi din judeţele Alba, Bihor şi Gorj. Verifică fiecare casă, îi întreabă pe oameni dacă au nevoie de ceva şi cum pot fi ajutaţi.
Nu le mai trebuie mare lucru, îşi doresc doar să-şi vadă gospodăriile ajunse la starea de dinaintea dezastrului. Unii mai rememorează momentele cumplite de miercuri seara şi conchid înţelept: „Câteodată, trebuie să mai luăm şi câte-o palmă de la Dumnezeu!”. (Text si foto: Agerpres)
