Veveriţa, un animal micuţ şi foarte activ, jucăuş, sociabil şi cu un farmec aparte, ajunge din ce în ce mai des în casele oamenilor. O veveriţă se va împrieteni rapid cu membrii familiei dacă este adoptată când este încă pui. Veveriţa este răspândită pe întregul glob pământesc, excepţie făcând Madagascar, Australia şi regiunile polare.
Există peste 300 de specii de veveriţe, dintre care amintim: veveriţa roşcată (Sciurus vulgaris), veveriţa dungată (Tamias striatus), Ratufa (Ratufa indică) – cea mai mare specie de veveriţă cunoscută.
În general, veveriţa este un animal mic, are corpul zvelt, gâtul distinct, botul alungit, urechile mari, terminate cu smocuri de păr, care iarna devin mai dese şi mai lungi, precum şi o coadă lungă şi stufoasă. Culoarea blăniţei diferă în funcţie de specie, predominante fiind negru sau gri şi roşu-maro, unele specii având şi dungi. Corpul ei măsoară între 18 şi 23 de cm, iar coada este cuprinsă între 7 şi 9 cm.
Coada este folosită în comunicarea cu alte veveriţe, în păstrarea echilibrului în timpul salturilor, pentru a se încălzi iarna, dar cel mai important rol rămâne acela de „paraşută” în săriturile din copaci.
Dacă achiziţionăm o veveriţă ca animal de companie, trebuie să ştim ce anume i se potriveşte şi de ce are nevoie. Trebuie să avem în vedere faptul că veveriţa nu se împacă bine cu alte animale de apartament, precum câinii sau pisicile, care au tendinţa să vâneze veveriţa. Spre deosebire de alte rozătoare, veveriţa are nevoie de o cuşcă spaţioasă, fiind foarte zburdalnică.
Dimensiunile medii pentru cuşcă sunt: 1mx0,5mx1,5m. Totuşi, cu cât va fi mai mare, cu atât animalul se va simţi mai confortabil şi se va adapta mai uşor la noul mediu.
În cuşcă este indicat să aibă şi câteva accesorii: o căsuţă, în care veveriţa să se poată ascunde şi să doarmă; crengi de lemn pe care să se caţere (groase de 7-10 cm diametrul), recipiente pentru apă şi mâncare; jucării pentru animale, în special confecţionate din lemn sau plastic, pe care să le poată roade, dar şi o rotiţă în care să alerge; talaş şi scoarţă de copac, pentru fundul cuştii sub care să fie un strat subţire de nisip pentru pisici. Acesta va absorbi atât lichidul cât şi mirosul neplăcut.
În ciuda temperamentului ei, veveriţa este un animal silenţios, care îşi petrece ziua jucându-se, căţărându-se şi alergând prin cuşcă, iar când va obosi se va retrage în căsuţa ei. Se va culca odată cu lăsarea întunericului dormind până dimineaţa. O veveriţă nu trebuie ţinută doar în cuşcă. Este indicat să o lăsăm şi prin casă, asigurându-ne înainte că nu se poate ascunde în locuri înguste, de unde să fie foarte greu să o recuperăm.
Veveriţa este un animal curat şi îşi face nevoile într-un singur colţ al cuştii. Bolurile pentru apă şi mâncare trebuie curăţate folosind puţin detergent şi clătindu-le foarte bine. Bolul pentru mâncare trebuie şters bine pentru a nu rămâne apă pe el, evitând astfel ca seminţele puse în el să se deterioreze. Apa trebuie să fie în permanenţă proaspătă.
În mediul natural veveriţa se hrăneşte cu seminţe, nuci, alune, fructe dar şi cu insecte. Un amestec hrănitor pentru veveriţă trebuie să conţină seminţe pentru păsări şi seminţe pentru rozătoare. Dieta trebuie să fie variată şi echilibrată. Trebuie evitat excesul de seminţe de floarea soarelui din cauza conţinutului foarte bogat în grăsimi.
Deoarece este animal omnivor, pe lângă seminţe consumă viermi de făină, greieri sau insecte speciale pentru păsări, care se găsesc în pet shop-uri. Vitaminele vor fi furnizate din fructe şi legume proaspete precum: banane, mere, morcovi, fasole verde, castravete, broccoli, varza, salata etc.
Veveriţa poate trăi în captivitate până la 10 ani. Este important de reţinut faptul că în perioada de iarnă, veveriţa îţi va petrece mai mult timp dormind. Acesta este un obicei pe care l-a moştenit din mediul ei natural. (Text: Agerpres, Foto: agerpres.ro, thelibertydoll.com, heodysseyonline.com)
