Pe bolta pleoapei
Stelele îmi cresc lumini,
Răsărindu-mă…
Sunt doar la o tăcere
Depărtare de tine,
Şi parcă toate vocile
Ne-ndreaptă unul către
Altul…
În floarea mea de absurd
Iambi vechi mă
Transcriu din nou,
Ca dintr-o altă viaţă.
Prin tine-mi respir,
Somnoroasă, a doua
Dimineaţă din fiecare zi.
Şi parcă tot suspinu-mi
Naşte zăpezile cu care
Tu, încet, să mă aprinzi…
Pe bolta pleoapei
Stelele mă-nchid la
Loc în ochii tăi timizi…
Autor: Alina Drăgan
