Eşti lumânarea
care mi se stinge pe deget
fără să mă frigă,
Şi cântecul care-şi
Adoarme notele
În liniştea ascunsă
Dintr-un strigăt…
Porneşti dintr-o inimă
Ca să te opreşti
Într-a mea
Precum o rimă,
Precum o pasăre care
Îşi zboară propriul
Zbor
Cu aripile pe
Interior,
Rătăcită…
Eşti adresa pe care
Nu o s-o găsesc
Niciodată,
Deşi toate scrisorile
Ajung la tine,
Privirea care veghează
Şi apusul care
Îneacă suspine.
Eşti timpul perfect
Al prezentului
Din mine
Cu toată veşnicia
Pe care-o
Porţi cu tine…
Autor: Alina Drăgan
