Pictat, tu îmi zâmbeşti
Ca din oglindă…
Sau parcă nu…
Aievea te privesc-
Eşti fluturele-n care-ncearcă
Să se prindă
Văzduhul meu puternic
De lumesc.
În orizont, la margine
De mine,
Mii de hotare ne-au înlănţuit-
Unite-n mângâieri
Fireşti, senine,
Născute-n sângeriul
Răsărit.
Din palma lor, apar ca
Dintr-o mare
Fire prelinse de târziu
Destin,
Ce,-ntrepătrunse, trag
Pământ de poale
Înspre pustiul lor cărămiziu…
Trestie îmi eşti,
Care-mi îngână versul
Ce, dulce, simt acum
Că îl trăieşti-
Şi te cuprind cu pensula-n
Culoare, pictând
Tablou-n care
Mă iubeşti…
Autor: Alina Drăgan
