Plecaţi de jos, cu-avântul tineresc,
Trecut-au anii noştri, nesimţitor de iute,
În prag de-amurg, cu jind la ei privesc,
Trecut-au toţi, cu vrute, cu nevrute.
Un pic mai sus, cu mâinile crăpate,
Am ridicat o casă şi am trăit nevoi,
Şi-n prag de amurg, le-aş arunca pe toate
Şi aş lua tinereţea şi ne-aş lua pe noi.
Se strâng copii la masă… şi are mama doi.
Şi mi-aş da tinereţea şi anii vechi şi noi,
Să ştiu că sunteţi bine, că sunteţi fericiţi
Şi că veniţi acasă cu gând să mă iubiţi.
Autor: Leodora Stănescu
