Sunt floare tristă în ierbar
Păstrând tăcerea între file,
Mai port tristeţile umile
Neînsemnate-n calendar.
Pe buze mi-e parfumul stins
Cu vorbe dulci de primăvara…
Ce-ar fi să mai fiu verde iară…
Dar rostul meu e pe veci stins.
Stau strâns grămadă între foi
Îngemănat cu nemurirea…
Ce dragă-mi fu’ odat’ iubirea
Ce stă strivită în noroi…!
Autor: Ioan Ciprian Moroşanu
