Azi nici pe vânt nu-ţi mai trimit poeme.
Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ştii
Dacă desculţă iarăşi trec prin vreme
Sau port povara altei veşnicii
Pe umeri mici şi-ncovoiaţi de gânduri.
Nu ai habar de-am învăţat să cânt
Şi încordarea să mi-o scot din rânduri
Sau de-mi apropii cerul de pământ,
De-am tras din greu şi-am ridicat povestea
Cu pârghii de lumină-n ochi de rai
Sau tot mai scriu pe râurile-acestea
Vâltori de umbră. Dacă te-aşteptai
Să îmi întorc în disperare drumul
Şi să te strig, să ştii c-am încercat
Dar depărtarea îţi sorbea parfumul
Iar înapoi, spre „noi”, nu te-ai uitat.
Azi nici pe vânt nu-mi mai trimiţi poeme
Nu mă cunoşti, nu te cunosc. Străini
De visul nostru-n doi trecem prin vreme
Şi în uitări tot prindem rădăcini…
Autor: Aura Popa
