Şi-aş umbla cu talpa goală
Pe-un covor de rouă, gros,
Pe pământul răcoros,
Ca o curgere domoală.
Şi m-aş duce peste dealuri
Cu piciorul dezvelit,
Să curg lin şi liniştit
Ca o apă fără valuri.
Şi-aş undui pe covorul
Cel ţesut cu flori de mac,
De gânduri să mă dezbrac,
Liniştii să-i simt fiorul.
Şi m-aş pierde câteodată
Dincolo de munţi şi văi,
Pe-ale vântului bătăi,
Ca o iarbă legănată.
Şi-aş zbura un zbor de vultur
Peste piscuri să mă duc,
Să mă duc pe unde-apuc,
Apele să nu le tulbur.
Autor: Emilia Amariei
