Tu mi-ai şoptit cu dulce ta privire
Că mă doreşti, şi-ai vrea să simţi,
Cum e să fii străpunsă de iubire,
Să rişti, să te oferi, să te alinţi.
Tu m-ai văzut şi ai trezit în mine,
O mie de-ntrebări fără răspuns!
Să stau acum să le scriu pe hârtie?
Nici mii de vieţi n-ar fi de-ajuns.
Tu mi-ai răspuns apoi, iubita mea, la toate,
Nu prin cuvinte efemere, ci prin fapte.
Dar cine-ar fi avut atunci puterea să-nteleagă,
Că ai sădit în mine, inima-ţi întreagă.
Te-ai fâstâcit, te-ai alintat şi te-ai roşit cu foc,
Când buza ta, suflet curat, mi-a prins gura în joc.
Parfumul sfânt al primului sărut ce mi l-ai oferit,
Tu înger minunat, în suflet l-am simţit.
Si-atunci am respirat din nou, adânc iubire,
Fiori mă fermecau şi inima nu-şi revenea în fire.
Ah, m-am hrănit din sucul nemuririi,
Iar mintea s-a lăsat pradă fericirii
Autor: Radu Pelin
