Acum sunt un om în amurg,
Fugi în munţii tăi, căprioară,
Nu mai râvnesc să-ţi sărut buzele
A doua oară, a treia oară.
Acum sunt un om în amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce să mai fac cu aurul tău,
Aurul n-are trecere în cer.
Fiece zi are amurg,
Fiece zi are şi zori.
Toamna via e plină de struguri,
Primăvara numai de flori.
Acum sunt un om în amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
În cuibul ei din fulgi de zăpadă,
Luna s-a dus să se culce.
Autor: Zaharia Stancu
