Nu voi uita nicicum a ta iubire
Ce mă înalţă doar spre infinit.
Iar dreptului cel sfânt la fericire
Eu îi voi face veşnic jurământ.
Nu voi uita nicicum privirea care
Mă încălzea în nopţile prea reci.
Şi îmi era atât de-ameţitoare
În zilele frustrante dar şi seci.
Nu voi uita nicicum surâsul tău
(ce mă „sfida” atunci când fac greşeli).
Tu lasă-ţi visul pe umărul meu
Să lenevească doar în picoteli.
Nu voi uita nicicum trecuta toamnă
Dar nici covor de frunze ce călcam.
(când timpul nostru-a început să-şi cearnă)
Dorinţele-mplinite pe la geam.
Nu voi uita nicicum o zi de vară
(te-am întâlnit cumva întâmplător).
(chiar dacă ne vedeam întâia oară)
De viaţă am „fugit”!… (că-i mai uşor).
În ochii tăi mă uit acum cuminte
(nu văd nimic din ceea ce-i perfid).
(spui doar poveşti de dor fără cuvinte)
Iar eu nu sunt acuma insipid.
Nu-ţi voi uita mireasma diafană
(ce-o simt ades când vreau să te sărut).
(mă însoţeşte-n fiecare seară)
Pe drumul meu înspre necunoscut.
Nu voi uita nicicum a ta iubire
Ce mă înalţă doar spre infinit.
Iar dreptului cel sfânt la fericire
Eu îi voi face veşnic jurământ.
Nu voi uita nicicum trecuta toamnă
Dar nici covor de frunze ce călcam.
(când timpul nostru-a început să-şi cearnă)
Dorinţele-mplinite pe la geam.
Nu voi uita nicicum privirea care
Mă încălzea în nopţile prea reci.
Şi îmi era atât de-ameţitoare
În zilele fruntrante dar şi seci.
Autor: Florin-Cezar Călin
