Am chemat dragostea din hambarele ei
I-am găsit chiar un nume, am sădit şi un tei
I-am făcut şi o mare cu ţărm de nisip
Codri, ape adânci, i-am creat şi un chip,
Am strigat-o pe nume, cântări i-am cântat
Pentru ea am surâs, pentru ea am dansat
Proşternându-mă chiar la pământ uneori,
Dându-i luna în dar şi-o pleiadă de sori.
N-a răspuns niciodat… n-a surâs, n-a venit!
N-a primit nici un dar, nici un dar n-a primit!
Doar mi-a scris un bilet care spune aşa:
“Nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea!”
Autor: Emilia Amariei
