Trăiesc încet căci dorul nu mă lasă
Şi simt singurătatea, e gri şi e tăcere.
Frumosul nu mai bate la poarta casei mele,
Mă lasă pustiită, eu fără tine nu-s „acasă”.
Cuprinde-mă în braţe, mi-e dor de vorba-ţi lină
De gândul tău şi ochii ce m-alină,
Vreau să te uit, dar dorul nu mă lasă.
Aş vrea s-adorm uşor, să simt din nou iubirea ta.
Mi-e frică, te rog rămâi, mai stai o clipă.
Adorm şi e o linişte cumplită.
De ce nu vii, e gol şi e durere.
Mi-e dor… mi-e dor.
Autor: Madi Preda
