E vară-n părul tău, iubito,
Deşi cad stele, nu murim;
Atâta linişte e dincolo de buze,
E vara-n care ne iubim.
Din ochii tăi răsare luna
Pe cerul unei toamne noi;
Atâta linişte e dincolo de frunze,
E toamna-n care vom rămâne goi.
Apusul primei veri va naşte
Cea mai frumoasă toamnă, toamna cea dintâi!
Atâta linişte e între noi, iubito,
Şi ne şopteşte pielea „mai rămâi”…
Autor: Radu Pozneac
