şi mai multă iubire,
mai puţini ochi aţintiţi asupra mea,
mai mult din tine cu mine,
un cer mai întreg,
mai puţină înfricoşătoare dorinţă
ne-ar fi cu putinţă.
dacă înfloresc
pe marginea unei prăpastii
să ştii să mă culegi
cănd vântul îmi fură parfumul,
dintre toate, să ştii să m-alegi,
între primăvară şi tine
tremur în iarbă când din mintea ta
umede petale
cad pe fruntea mea…
Autor: Ana Mariana
