Să-mi trimiţi, iubito, despre tine, veşti,
Ce mai e prin lumea care te-nconjoară,
Pieptul cui te cheamă să te încălzeşti
Când sub ochiul lunii pielea-ţi se-nfioară;
Să mă strigi, a taină, când amarul nopţii
Scapără fitilul lacrimii ascunse,
Când azvârli în aer foi din cartea sorţii
Care de cerneluri iar au fost pătrunse…
Şi trimite-n taină gânduri dezlegate
Să-mi certe absenţa în a nopţii cruce
Fă să ardă-n flăcări secundele toate,
Iadul meu prin fumuri către cer să urce;
Să-mi tulbure visul sânii tăi obraznici
– Vara lor prin vene încă îmi vânează –
Vindecă-mi plecarea paşilor zburdalnici
Când ţi-e dor de mine, iubito, dansează…
Dansează, iubito, nimeni să nu ştie
Adâncul din tine ce furtună creşte…
Spre ce ţărm se-ndreaptă barca-ţi de hârtie…
Cine-i osânditul care te iubeşte…
Autor: Mioara Băluţă
