Probabil îmi vei spune că sunt
De neînţeles…
Că braţele tale de ce nu le-am ales
Şi am pus punct atât de uşor
Unor sentimente ce nasc atâta dor.
Cuvintele nu reuşesc să transmită
Că de fapt iubirea nu e biruită
Dar pentru ea se luptă neîncetat
Iar capul nu se poartă plecat.
E greu când în interior totul fierbe
Şi ajungi să crezi că totul se pierde
Nu lăsa să cazi pradă unor gânduri
Pierde-le mereu printre rânduri.
Gânduri fără număr vor traversa
Uitarea peste noi ele vor exersa
Iubirea noastră nu se va pierde
În suflet va rămâne mereu verde.
Ridică capul, în privire e totul
Sentimente aşteaptă să le înţelegi jocul
Tu n-ai nevoie de nici un bilet
Coboară scara pana jos in suflet.
Autor: Anca Horj
