Floare albastră, floare dragă
Te voi semăna în grabă
Să-mi răsari în primăvară
Tânără ca o fecioară.
Firavă, micuţă floare,
Să-mi aduci acea culoare,
Când frumos vei înflori
Ca azurul, într-o zi.
Floare albastră-ntunecată,
Dimineaţa când te cată,
Un iubit cu ochi albaştri,
Nu te-ascunde după aştri.
Dacă ochii ce privesc,
De albastru strălucesc,
Nu te întreba cum fură,
Doi ochi negri ca de mură.
Eşti neant atrăgător,
De albastru şi de dor.
Deopotrivă răspândeşti,
Mă iriţi, mă linişteşti.
Liniştea şi ea-i albastră,
Când priveşti la marea vastă
Când priveşti cerul senin,
De albastru este plin.
Munţii par îndepărtaţi,
De albastru inundaţi.
Ce departe este zarea,
Când se schimbă iar culoarea!
Parcă îmi este cam frig,
Când albastrul tău îl strig.
Camera îmi pare mare,
De albastra sa culoare.
Floare-albastră te implic
În gând rece, liniştit
Ce contrast nedumirit!
Dar, oricum eu te-am iubit!
Autor: Angela Ciuraru
