Izvor de apă vie este fântâna vieţii,
Ce-astâmpără setea oricărui trecător,
Revarsă puritate în zorii dimineţii
Şi stinge văpaia-n amurgul arzător.
Prin ochi de-argint priveşte către cer,
Fântâna tămăduitoare din abis,
Învăluită în lumină şi mister,
Plină cu lacrimi de rouă din paradis.
Oglinda de cleştar pulsează-n desfătare
Şi ploi de stele îi inundă adâncul,
Fântâna e tunelul de comunicare
Prin care-şi dau mâna cerul şi pământul.
În apa limpede se reflectă cerul
Şi în susur magic izvoarele curg,
În unduiri tainice se-adună misterul
Când scârţâie fântâna în amurg.
Rătăcind pe-a destinului mână,
Ca orice pelerin însetat de dor,
Mi-am potolit ades sufletul la fântână
Sorbind din elixirul bogatului izvor.
Autor: Ştefania Petrov
