Ochii mei zâmbesc
Şi-ţi cânt, fetiţo
Îndragostite versuri albe…
Suavul vis al firii tale blânde
În linişte sublimă mă ’nconjoară
Şi realizez întâia oară:
Din tot ce aş putea să-ţi dau acum
Nu aş opri nimic doar pentru tine
Ţi-aş da seminţe, doar atât!
Seminţe de iubire, pace, şi de trai tihnit
Ţi le-aş sădi in suflet, iubindu-te nemărginit!
Mi te imaginez vorbind, curioasă
Şi mă întrebi de unde ai venit
Sau cum?
Eu îţi arăt sămânţa de iubire
Plantată adânc în sufletu-ţi cel pur
Şi-ţi povestesc cu câtă adoraţie
Te-am luat din tatăl tău, în corpul meu
Şi cum zâmbeai prin ochii lui
‘nainte sa te naşti…
Ţi-aş arăta-n oglindă cum
Ai corpurile noastre în al tău
Şi-aş tot vorbi, si aş tot spune
Cum te aşteptam, visând noi doi
Cu trupurile dezgolite
De haine, de amar şi de nevoi!
Aşa te aşteptam, aşa se nasc fiinţe…
Autor: Violetta Ciobotaru
