Trec ore sau ani?
Secundele se-nlănţuie cuminţi,
Iar marşul lor mă scoate din minţi,
Alimentând ai inimii vulcani.
S-a înserat sau e devreme?
Soare şi lună se-aleargă bezmetic,
Păsări brăzdează văzduhul fonetic,
Iar eu le ascult de-atâta vreme…
Ei bine, eu te-am aşteptat,
Cu ruga trupului înfăşurată-n dor,
Imaginând hârjoane de amor,
Din care sufletul mi-am înfruptat.
Cu mâna ta am scris poeme,
Trupul meu doar răscolind dorinţa,
Săruturile-ţi dulci sporind nesăbuinţa
Supliciilor certe, dar boeme.
Cu buzele-ţi rebele,
Am conturat desenele lascive,
Îmbrăţişări hulpave, explozive,
Rămase simple bagatele.
Emoţiile le-am trăit,
Cumplit de sincer, de real,
Doar gândul se răsfrânge anormal,
Într-o dorinţă de-mplinit.
Autor: Mirela Stancu
