Ţi-aud bătând în inimă cuvinte
pe care nu le spui… Chiar dacă taci
şi nu te-ncurci în paşi de jurăminte
ştiu că mă vrei în preajmă şi mă placi
aşa cum sunt: când mare zâmbitoare
ce îşi alintă ţărmul întomnat,
când iederă de drum, căţărătoare
printr-un ţinut prea grav şi-ncercănat
şi nu m-aştept ca să dizolvi tăcerea
în fluvii de-nsemnări. Nici să m-atingi
pe trupul de poem cu adierea
unui surâs. Nu vreau să mă convingi
de rostul unei ancore de vreme
în portul rătăcirilor în doi.
Doar să îmi ştergi târziul din devreme
şi să găseşti alt vis, pentru-amândoi…
Autor: Aura Popa
