Dacă m-ai întreba ce iubesc la tine
Nu aş şti ce să-ţi răspund.
Te-aş privi cum mă priveşti şi tu pe mine
Încercând să găseşti un răspuns
La tot ce se întâmplă în tăcere.
Când vocea ta ţărmul îmi scaldă
atât de firesc şi caldă
atingerea, ca a vântului adiere
Îmi pune aripi să cunosc libertate
Cărări din mine cunosc claritate
Un zbor ca o oază de linişte
Ce trezeşte în gânduri nelinişte.
Căci păşesc într-o lume
De-o altă dimensiune.
Şi nu, nu iubesc bucăţi de tine
Poate crezi că-ţi vreau doar inima.
Iubesc optimismul, dar şi goliciunea
Şi vreau să mă îmbrac cu ea.
Alaturi de tine am cunoscut fericirea
Când mi-am oglindit în marea ta, privirea
Am regăsit omul care sunt
Fără să am nevoie de vreun cuvânt.
Sentimentul nu se va pierde pe-o foaie
Îngălbenită în a timpului straie.
Va rămâne o dimineaţă de primăvară,
Mereu trăită ca pentru prima oară.
Autor: Anca Horj
