Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost gândul,
La mine, la tine, la ce-am fi fost noi,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost gândul,
La unu plus unu de ce nu fac doi!
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost marea,
Cu valul ei mut lovind în troiene,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost marea,
Albastru şi rece lăsându-ne semne.
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost restul,
Frustrări desfăcute-n bucăţi de iluzii,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost restul,
O viaţă prea lentă şi fără concluzii.
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost adevărul,
Prescris gratuit şi în doze de şoc,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost adevărul,
Cu tot cu pretenţii rămase pe stoc.
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost o idee,
C-o aripă frântă în zborul terestru,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost o idee,
Lovită mortal de un sunet pedestru.
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost o minciună,
Lansată în graba iubirii de mine,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost o minciună,
Ascunsă discret într-o stare de bine.
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost altul.
Doi paşi, două urme de mâini, peste vreme,
Dacă n-ai fi fost tu, ar fi fost altul
Şi n-aş fi avut de cine mă teme…
Autor: Monica Lazăr
