Colindă-mi tu fiinţa tulburată
eu pe a ta o-acopăr în cuvânt
şi las apoi şi uşa descuiată
să intri mai uşor la mine-n gând
E prealumesc norocul de-a te pierde
şi prea târziu mă bucur de-a mai fi
aş vrea să cer un câmp întreg de verde
să celebrez minunea de-a iubi
Să rog toţi munţii care stau de veghe
din semeţia lor senin mă reclădesc
şi-atunci când trupul tău nu mă mai crede
în piscul lor înzăpezit să mă topesc
Autor: Cosmin Neidoni
