Greieri cântă lin în întuneric
Luna luminează-n cer, feeric
Câte-o stea sclipeşte tremurândă,
Licuricii se aştern la pândă,
Şi-n livada mea o mierlă cântă.
Se adună la căderea nopţii
Rândunelele pe stâlpul porţii,
Pe sub streaşina bătrânei case
În rochiţe negre, graţioase,
Se întorc în cuiburi, bucuroase.
O ciocănitoare-întârziată
În cireş a început să bată,
Coţofana saltul ultim face,
Se aud brotacii prin băltoace,
Mă atingi pe suflet, sfântă pace.
Cerul meu e mai frumos acasă,
Noaptea heruvimic de frumoasă,
Candelabre mii stau atârnate,
Dealurile par ca o cetate
De stejari, foşnind ca nişte şoapte.
Cum adie vântul printre ramuri
Fluturându-le ca nişte flamuri
Şi-o răcoare blândă mă cuprinde,
De lumescul lumii mă desprinde,
Iar îmi curge sufletu-în cuvinte.
Autor: Emilia Amariei
