Ne ştim? Daaaa, parcă ne-am mai întâlnit
privirile prin iarba necosită
a unui vis plăpând şi hămesit
de dragoste… Ţi-am fost şi-atunci ispită
şi m-aşteptam ca-n gânduri să-mi mângâi
obrazul fin, ca pârgul de caisă.
Deja te auzeam cum strigi „Rămâi!
Eşti viaţa mea!”… Dar nu ţi-am fost promisă
şi am plecat… Cu paşi desculţi, pe nori
am rătăcit o viaţă şi-o poveste
până am înţeles că tu mă dori
şi pentru tine-n loc mi se opreşte
pământul… M-am întors şi îţi zâmbesc…
Tu doar atât mai fă, ia-mă de mână
şi du-mă-acolo unde zări vorbesc
că vom fi totdeauna împreună…
Autor: Aura Popa
