Suflete cu dor de ducă,
Nu-mi lasă viaţa să curgă,
Când la deal, când mai la vale,
Ca un om ce n-are stare.
Suflete ce porţi lumină,
Ia-mi tristeţea, mi-o alină,
Las-o într-un câmp cu maci
Sau o leagă de copaci.
Suflete, tu nu m-auzi?!
Strig la tine să m-asculţi,
Să m-ajuţi, să mă ridici,
Ca pe-un om lipsit de frici.
Ziua-i neagră, noaptea-i albă,
Multe suflete-s în treacăt,
Când la deal, când mai la vale,
Ca pe-un deal făr’ de cărare.
Autor: Sabina-Gabriela Găină
