Chiar şi-ntre lumi, cu gându-s tot la tine.
Ce dacă-n juru-mi umbrele roiesc
şi zdrenţuiesc seninul pe coline.
Cu un surâs prăpăstii îmblânzesc
şi-mi leg de vântul stărilor o clipă
care-nspre cerul tău mă va purta
să-ţi fiu aripă, să îmi fii aripă
în zborul către soare… Vor conta
nuanţele de ger din ochii serii
dar nu-ntr-atât cât să iernăm stingheri
pe câte-un val din mările tăcerii.
Ne va aduce timpul mângâieri
şi-n fiece răscruce norocoasă
ne va-nflori-n priviri un curcubeu
Pentru-acel vis eu îţi voi fi “acasă”
în fiecare viaţă şi… mereu…
Autor: Aura Popa
