Trec cu viteză pe a vieţii margine
Imagini se pierd pe lângă mine
Mă întreb oare când să mă aşez?
Să-mi ofer răgaz să mai şi visez.
În oglinda retrovizoare abia privesc
De parcă pe veci eu trăiesc
Pendulez între întuneric şi lumină
Fără să întreb dacă o să mai vină.
O altă zi în care să accelerez
Căci acum abia dacă mai frânez
Iar aceste imagini şi culori
Nu mai trezesc în mine aceiaşi fiori.
Probabil aştept ceva să mă răpună
Să trezească în mine nu să tot apună
O scânteie să-mi deschidă ochii
Să văd şi marginea cu plopii.
Să nu mai risipesc culoare
Pierzându-mă pe ale vieţii culoare
Să simt vântul cum adie
Şi să mă bucur că sunt vie.
Autor: Anca Horj
