Un loc aparte a cărui istorie este demnă de un scenariu de film, dealul botezat de localnici ,Movila lui Burcel reprezintă o rezervaţie naturală de un deosebit interes botanic, graţie speciilor floristice rare întâlnite aici. Multă lume tranzitează Drumul Naţional (DN) 24 Iaşi – Vaslui, însă puţini sunt cei care ştiu că trec pe lângă acest loc pitoresc care merită vizitat.
Movila lui Burcel a fost declarată arie naturală de interes naţional ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervaţie naturală de tip floristic) prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 şi aparţine administrativ comunei Micleşti din judeţul Vaslui. Se află poziţionată la 4 km de comuna Micleşti şi la 200 m de şoseaua DN 24 A Vaslui – Iaşi. De asemenea, se află la circa 20 de kilometri de localitatea Crasna, unde se poate face joncţiunea cu Drumul European E85 – E581, ce leagă România de Republica Moldova, prin municipiul Huşi şi vama Albiţa-Leuşeni.
Rezervaţia naturală se întinde pe o suprafaţă de 12 hectare pe versanţii dealului Movila lui Burcel, care are o altitudine de 390 de metri, iar terenul din interiorul rezervaţiei este stabilizat parţial prin vegetaţia ierboasă şi care, reprezintă un autentic vestigiu al vegetaţiei primare. Covorul ierbos a fost distrus de păşunatul intens, iar la fragmentarea reliefului, prin alunecări şi eroziune, a contribuit şi omul prin extragerea unor cantităţi apreciabile de nisip şi piatră. Zona abundă de elemente pontice, submediteraneene şi continentale, dar şi de numeroase specii rare, cel puţin pentru flora Moldovei, ceea ce îi conferă o mare însemnătate ştiinţifică.
Printre plantele rare cu rol fitogeografic însemnat, ce pot fi văzute aici, se numără: ruscuţa (Adonis hybrida), ai galben (Allium flavum), ai sălbatic (A. moschatum), sipica (Cephalaria uralensis), vineţelele (Centaurea marschalliana), stânjenelul de stepă (Iris pummila), dediţeii (Pulsatila montana), zavacusta (Astragalus dasyanthus), buruiana talanului (Adonis volgensis), dar şi iarba surpăturii, bundiţa vântului, salvia sau zambilele.
Movila lui Burcel a fost atestată documentar la 1498, ca proprietate a postelnicului Purcel (Burcel) şi a devenit cunoscută prin legenda despre un ţăran înzestrat cu pământ de către domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504). Familia lui Purcel este atestată de documentele din timpul lui Ştefan cel Mare, la fel ca familia Movileştilor. Denumirea de Purcel a fost luată de la personajul legendar din povestirile lui Ion Neculce, iar poetul Vasile Alecsandri este cel care a schimbat numele în Burcel, toponim care se păstrează şi astăzi.
Legenda spune că în acel an, 1498, într-o zi de duminică, domnitorul Ştefan cel Mare l-a întâlnit pe Burcel, un ţăran fără o mână, care muncea de zor pământul situat pe acel deal. Întrebat de domnitor de ce munceşte într-o zi de duminică, răzeşul, care luptase alături de Măria Sa la Războieni, i-a răspuns domnitorului că este sărac şi că trebuie să muncească să îşi întreţină familia. Înduioşat de răspunsul primit, Ştefan cel Mare i-a dăruit lui Burcel şase pungi cu galbeni cu care acesta să îşi cumpere plug şi boi. Mai mult, domnitorul i-a făcut un act de proprietate veşnică, astfel încât acel pământ să aparţină neamului lui Burcel până la sfârşitul lumii.
După anii 1990, în această regiune a început construcţia de lăcaşuri monahale şi redeschiderea unora închise în anii trecuţi. Astfel, în anul 1993, a fost sfinţit în apropierea Movilei lui Burcel un paraclis al Mănăstirii „Ştefan cel Mare şi Sfânt” şi a fost ridicat un aşezământ monahal chiar pe vârful Movilei. Aşadar, în teritoriul rezervaţiei se află situl istoric Movila lui Burcel, dar şi Mănăstirea „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena „.
Toate construcţiile ridicate pe Movila lui Burcel sunt din lemn. Biserica-paraclis este căptuşită în interior cu lambriu, iar în exterior cu şiţă (draniţă), acoperişul fiind, de asemenea, din şiţă. Sculptura interioară a bisericii a fost realizată în lemn de stejar de o echipă de artişti populari condusă de Ovidiu Ţucă din Vânători Neamţ, iar pictura catapetesmei aparţine profesorului C. Ciubotaru din Târgu Neamţ.
În acest complex mănăstiresc de pe Movilă mai poate fi văzut un grup statuar format din trei cruci, ce reprezintă fie cele trei cruci de pe Golgota, fie Sfânta Treime, fie cele trei provincii româneşti, fie chiar cei trei luceferi ai Ortodoxiei: Sfântul Apostol Andrei – hramul paraclisului de la Mănăstirea „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Constantin cel Mare – cel care oficializează creştinismul şi Ştefan cel Mare – cel care a apărat creştinismul, după căderea Constantinopolului sub turci (1453).
De asemenea un alt monument, realizat în 1994 de sculptorul Gheorghe Alupoae, este „Femeia din bronz”, care simbolizează Dacia Traiană. Aceasta este reprezentată cu ambele mâini ridicate deasupra capului rupând Pactul Ribbentrop-Molotov (1939) prin care s-a hotărât anexarea de către URSS a Basarabiei, şi privind spre harta Moldovei cu cetăţile lui Ştefan cel Mare de pe malul Nistrului: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă şi Chilia. În centrul hărţii, este reprezentat mareşalul Ion Antonescu ordonând trecerea Prutului în 1941 şi soldaţii care, au eliberat Basarabia şi care, au fost măcelăriţi în localitatea Ţiganca.
Movila lui Burcel rămâne un monument, mai puţin prin existenţa sa materială, dar mai ales prin semnificaţiile atât de bogate de ordin spiritual, constituind astfel un important punct de atracţie turistică.
Anual, în luna mai, Movila lui Burcel găzduieşte un festival folcloric, cu formaţii şi interpreţi din mai multe judeţe, dar şi din Republica Moldova. (Text: Agerpres, Foto:gal-movilaluiburcel.ro, Video: youtube.com)
