Tradiţia sărbătoririi Sfântului Valentin îşi are originile în Antichitatea romană, evoluând apoi în Evul Mediu şi devenind ulterior o adevărată Zi a Îndrăgostiţilor.
Numai 9% dintre francezi o percep înainte de toate ca pe o sărbătoare romantică, în timp de 47% o văd mai ales sub aspectul ei comercial, potrivit unui sondaj realizat de compania britanică de cercetare a pieţei YouGov şi menţionat de metronews.fr.
În Roma antică, cel puţin trei martiri cu numele de Valentin au marcat începutul creştinismului, toţi trei fiind recunoscuţi ca sfinţi. La sfârşitul secolului al V-lea, papa Gelasius I a fixat data sărbătoririi lor pe 14 februarie, însă a trecut multă vreme înainte ca această zi să devină Ziua Îndrăgostiţilor.
În Evul Mediu timpuriu, Sfântul Valentin era mai degrabă sărbătoarea burlacilor decât cea a perechilor. Era însă prezentă în societate noţiunea de fecunditate, moştenire a Antichităţii. Tinerele de măritat se ascundeau în apropierea satelor în care locuiau, aşteptând să fie găsite de tineri, iar perechile formate astfel urmau să se căsătorească în cursul anului.
Sfântul Valentin a fost menţionat clar ca sărbătoare a îndrăgostiţilor în secolul al XIV-lea, iar poetul englez Geoffrey Chaucer spune în scrierile sale că îndrăgostiţii îşi trimiteau cu această ocazie bileţele de dragoste, numindu-şi persoana iubită „Valentin”. Multe legende au apărut în acea epocă. Una dintre ele relatează că preotul Valentin (viitorul sfânt) organiza căsătorii secrete într-o perioadă (secolul al III-lea) când împăratul roman Claudius al II-lea interzisese ca tinerii de vârsta recrutării în armată să se căsătorească.
Obiceiul s-a răspândit repede la curtea regelui Franţei, astfel încât Carol de Orleans a scris în secolul al XV-lea poeme dedicate Sfântului Valentin. Apoi, după o lungă perioadă de uitare, sărbătoarea a revenit în prim-plan în secolul al XIX-lea, obiceiul fiind trimiterea de bileţele pe care erau desenate inimioare sau un Cupidon – zeul roman al dragostei.
În prezent, sărbătoarea este mai degrabă comercială, însă acest lucru nu a pus capăt unor tradiţii regionale. Astfel, în Austria, perechile defilează pe străzi de Valentine’s Day, în Italia se oferă bomboane de ciocolată învelite în bileţele cu câteva cuvinte de iubire („Baci Perugini”), iar în Franţa, în satul Saint-Valentin, se organizează anual manifestări dedicate îndrăgostiţilor, care pot dura câteva zile.
În Statele Unite, ziua de 14 februarie este o ocazie de a aminti prietenilor, printr-o felicitare sau un mic cadou, că sunt iubiţi.
În Japonia, sărbătoarea a fost dezvoltată de producătorii de ciocolată în anii 1950. Femeile oferă bomboane sau batoane de ciocolată atât iubiţilor, cât şi colegilor de sex masculin de la serviciu. Nu şi invers! Din anii 1980, şi China a fost cucerită de aspectul comercial al Zilei Îndrăgostiţilor: pe 14 februarie, restaurantele sunt pline cu perechi, iar florăriile şi magazinele cu ciocolată sunt luate cu asalt. (Text: Agerpres, Foto: lapensiuni.ro, walls.ro)
