Comuna Zau de Câmpie din judeţul Mureş, cea care deţine unicul loc din România şi din interiorul arcului carpatic unde creşte bujorul de stepă, este asaltată de numeroşi turişti veniţi din ţară şi din străinătate, a declarat luni, 18 aprilie, custodele Rezervaţiei Botanice din localitate, Octavian Călugăr.
El a spus că, în acest an, bujorii de la Zau de Câmpie — cel mai înalt loc din lume la care această plantă s-a adaptat, adică la peste 450 de metri — au început să înflorească mai repede cu zece zile, ca urmare a vremii calde, că acum gradul de înflorire este de peste 45% şi că, în funcţie de temperatură şi umiditate, aceştia vor mai sta înfloriţi încă 10-12 zile.
Potrivit lui Octavian Călugăr, Rezervaţia de la Zau de Câmpie are în total 3,5 hectare, dintre care un lot de un hectar la poalele unui deal, unde bujorii sunt înfloriţi aproape în totalitate, iar un lot de 2,5 hectare, pe dealul din apropiere, unde florile abia au început să înflorească.
„Până acum am avut în jur de 800 de turişti, cei mai mulţi, în jur de 500, au fost duminică. Au venit de peste tot, am avut şi din Cluj, şi din Irlanda, au venit cu autocarele şi cu maşinile personale. Astăzi (luni, n.r.) am avut deja 5 clase de elevi, din Zau de Câmpie şi elevi de la liceul din Sărmaşu. Le explic la toţi că bujorul e o plantă foarte firavă, dacă o rupi, moare toată planta. Dacă tai un bujor înflorit ca să îl pui în vază, acesta se va usca în circa 10 minute de la tăiere (…) Este o muncă onorifică, dar e o muncă care îmi aduce satisfacţie în fiecare primăvară prin turiştii care ne vizitează, din ţară, din străinătate. Se duc de aici încărcaţi pozitiv, văd un lucru fantastic la Zau de Câmpie. Asta ne bucură şi asta ne răsplăteşte, aşa cum l-a răsplătit şi pe nenea Marcu Sâncrăianu, cel care a decedat la vârsta de 91 de ani şi care s-a ocupat de rezervaţie timp de 60 de ani. Asta mă răsplăteşte şi pe mine de peste 10 ani, de când mă ocup de rezervaţie”, a declarat custodele.
Acesta a afirmat că, în fiecare an, în perioada mai-iunie (în funcţie de intervalul de înflorire), bujorul îşi termină ciclul, îşi pregăteşte sămânţa, iar el o urmăreşte foarte atent până când ajunge la maturitate şi o recoltează când are o culoare maronie spre negru.
„Procesul de recoltare trebuie să fie foarte exact în privinţa recoltării seminţei, nu trebuie recoltată nici prea devreme, nici prea târziu, iar de la plantare până la înflorirea bujorului este o perioadă extrem de lungă, cuprinsă între 7 şi 14 ani, în funcţie de altitudinea la care e plantată. Bujorul are tendinţa de a arunca sămânţa din capsulele în care o ţine şi nu o mai pot recolta, dacă nu sunt pe fază. Dar reuşesc să o recoltez, să o duc acasă, să o selectez, apoi revin în rezervaţie şi o plantez în pământ afânat, aşa fac şi înmulţirea artificială, pe lângă cea naturală. Bujorii vegetează foarte greu. În rezervaţia de jos, de când pui sămânţa până când înfloreşte trebuie să treacă 7-10 ani, în schimb în rezervaţia de sus, care are o altitudine de 455 de metri, acolo trebuie să treacă 10-14 ani, vegetează foarte greu şi de aceea trebuie să avem grijă de bujorul de stepă”, a mai susţinut Octavian Călugăr.
Totodată, custodele a spus că planta nu trebuie niciodată tăiată pentru că în acest an îşi asigură hrana pentru anul viitor, stochează bulbii de pe tulpină şi că „aceasta a fost greşeala fatală comisă de oameni, care a dus la dispariţia plantei din Europa”.
Octavian Călugăr a ajutat rezervaţia să dăinuie mai ales pe vremea când a fost primar, în intervalul 2000-2008, când din poziţia sa de preşedinte al comisiei de retrocedare a comunei s-a opus retrocedării suprafeţei care adăposteşte bujorii de stepă. Atunci a luat decizia de a acorda foştilor proprietari ai terenului o suprafaţă similară în altă parte a comunei.
Acesta a spus că a decis să îşi dedice viaţa bujorilor mai ales după ce a suferit o intervenţie pe cord şi că, în ciuda pericolului prin care a trecut, din 2006 încoace aproape zilnic parcurge distanţa de 10 kilometri, dus-întors, cu bicicleta, din sat până în rezervaţie.
Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost prezentată la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei.
Rezervaţia mureşeană este situată la 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie şi a fost înfiinţată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul şcolii româneşti de botanică, iar suprafaţa iniţială era de 2,5 hectare. Persoana care a salvat bujorul de stepă de la dispariţie şi a extins suprafaţa rezervaţiei la 3,5 hectare, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, este regretatul Marcu Sâncrăianu, din Zau de Câmpie.
Marcu Sâncrăianu a fost mentorul lui Octavian Călugăr timp de 31 de ani şi, deşi avea doar şase clase, a învăţat din cărţi cum să îngrijească bujorii de stepă. Timp de 60 de ani, aproape zi de zi — mai ales în perioada de înflorire şi de însămânţare — până în anul în care s-a stins din viaţă, la vârsta 91 de ani, Sâncrăianu a fost lângă florile sale şi a avut grijă să-şi pregătească din timp un ucenic la fel de devotat, care a preluat treptat custodia rezervaţiei.
Pe cele 3,5 hectare ale rezervaţiei se găsesc peste 50.000 de bujori de stepă „Paeonia tenuifolia„, care au ajuns la maturitate.
Primarul comunei Zau de Câmpie, Alexandru Iurian, a declarat că turiştii care vizitează rezervaţia de bujori de stepă din comună au la dispoziţie un drum reabilitat până la câmpurile cu bujori, trei restaurante şi o pensiune, plus posibilităţi de practicare a pescuitului.
Singura nemulţumire a primarului este lăsarea în paragină a Castelului Ugron, construit la începutul anilor 1900 după principiile unui calendar — are 365 de ferestre (câte zile sunt într-un an), 4 turnuri (numărul de anotimpuri), 52 de camere (săptămânile dintr-un an), 7 terase (zilele săptămânii) şi 12 holuri (lunile anului).
Alexandru Iurian a spus că, deocamdată, proprietarul obiectivului, respectiv Consiliul Judeţean (CJ) Mureş, nu a identificat o sursă de finanţare pentru restaurarea castelului, care se degradează pe zi ce trece. (Text: Agerpres, Foto: facebook.com/ Zau de Campie, facebook.com/ REZERVATIA NATURALA – Bujorul de Stepa – Zau De Campie)
