Cetatea Sighişoara, construită în secolul al XII-lea de coloniştii saşi sub numele de Castrum Sex, ascunde între zidurile sale o întreagă istorie, iar una dintre acestea este legată de sfârşitul execuţiilor publice în urmă cu 311 ani, odată cu decapitarea fostului primar Johann Schuller von Rosenthal.
Ca o ironie a sorţii, cel care l-a condamnat la moarte prin decapitare pe fostul primar Johann Schuller von Rosenthal în 28 septembrie 1703, comitele saşilor, Johannes Sachs von Harteneck, ajuns şi el primar al Sibiului, a murit la rândul său decapitat, câţiva ani mai târziu.
„Ultimul personaj decapitat a fost un primar al oraşului, este vorba de Johann Schuller von Rosenthal, care a fost un personaj interesant: croitor de meserie, care ajunge la un moment dat în cercurile înalte ale principilor Transilvaniei, a lui Apafi Mihaly, căruia îi dăruieşte un butaş de trandafir pe care spunea că l-a adus din Ţara Sfântă, de la Ierusalim. Este înnobilat de către Apafi şi primeşte acest nume de von Rosenthal.
Este şi astăzi o casă în oraşul de jos care i-a aparţinut, care are o emblemă, o mână cu un buchet de trandafiri şi deviza era: «Per spinas ad rosas» (prin spini la trandafiri). Acest personaj nu s-a ocupat prea mult cu croitoria, a fost un comerciant, de unde credem că şi-a făcut şi averea. Ulterior ajunge primar al oraşului într-o perioadă destul de interesantă pentru istoria Transilvaniei, este vorba despre Pacea de la Karlowitz, când Transilvania intră în componenţa Imperiului Habsburgic – deci nu mai este principat autonom supus turcilor – şi în această perioadă el ajunge primar”, a declarat Nicolae Teşculă, directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara.
Turnul cizmarilor
Însemnările vremii spun că în casa primarului exista un harem – cel puţin acuzatorii lui asta afirmau – şi, mai mult decât atât, în casa lui se bătea monedă, ceea ce era ilegal. Mai mult, cei care l-au acuzat susţineau că primarul se folosea personal de gropile de provizii ale oraşului, ceea ce era interzis cu desăvârşire, iar acest lucru va duce la un conflict cu o parte din consiliul oraşului şi cu comitele saşilor, Johannes Sachs von Harteneck.
În acele vremuri gropile cu provizii erau considerate legătura dintre viaţă şi moarte. În cazul în care cetatea era atacată, saşii se retrăgeau în incinta fortificaţiei şi, ca să reziste asediului, aveau nevoie de alimentele pe care le ţineau în gropile de provizii. În Sighişoara erau gropi secrete în formă de pâlnie, interiorul lor era tapetat cu lut amestecat cu paie, să ţină mai bine grânele, iar capacele purtau emblemele fiecărei bresle. În cetate erau numai câţiva oameni care ştiau unde se află aceste gropi secrete, iar aceştia erau puşi de către comunitate să jure că nu o să divulge secretul lor, întrucât de acestea depindea viitorul comunităţii.
Turnul croitorilor
„Johannes Sachs von Harteneck va face o anchetă, îl va lega. În acelaşi timp, von Rosenthal cere clemenţa împăratului de la Viena şi se spune că aceasta ar fi venit. Se mai spune că pe drum, când veneau curierii de la Viena cu amnistia, nişte sighişoreni au aflat şi au ajuns mai repede şi astfel într-o dimineaţă von Rosenthal a fost decapitat în curtea vechii biserici dominicane, adică între clădirea Primăriei de acum şi Biserica Mănăstirii. Era o procedură excepţională, deoarece execuţiile publice aveau loc în afara oraşului pe aşa-numitul Deal al Crucii.
Dar acesta a fost executat în cetate, rapid, probabil a fost scos din închisoare şi decapitat ca să nu mai primească nicio clemenţă. Ironia sorţii face ca acuzatorul său, comitele saşilor, Johannes Sachs von Harteneck, primar al Sibiului, peste câţiva ani să fie executat, tot prin decapitare, în Piaţa Mare din Sibiu. Şi el a fost executat pentru faptul că în casa lui a stat un proscris, un hoţ urmărit de autorităţi, care a fost adăpostit de soţia lui şi pe baza acestor acuzaţii autorităţile vieneze îl vor condamna la moarte prin decapitare”, a spus Teşculă.
Turnul fierarilor
După înnobilarea sa, von Rosenthal a urcat repede toate treptele ierarhiei sociale, iar între anii 1694 şi 1697, apoi între 1699 şi 1700 a fost primar. Documentele vremii spun că primarul a devenit şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din provincia Sibiului, cumpărând argint, pe care îl plătea mai bine decât breasla aurarilor din cetate, apoi că mulţi au observat că monedele din lada de bani a oraşului erau mereu înlocuite cu altele noi.
Evident că în timpul procesului acesta a fost acuzat de numeroase escapade amoroase, de abuzuri împotriva femeilor din oraş şi de multe altele. După decapitare, Johann Schuller von Rosenthal a fost îngropat în vechiul cimitir de lângă Scara Acoperită, într-un mormânt săpat în partea de jos a acestuia.
Din documente reiese că Johann Schuller von Rosenthal este ultimul personaj decapitat care a stat în arest în Camera de Tortură, vechea închisoare militară a oraşului, care este acum unul dintre obiectivele intens vizitate ale Muzeului de Istorie din Sighişoara.
„De existenţa Camerei de Tortură se leagă un eveniment nefericit al oraşului, este vorba de marele incendiu al oraşului din 30 aprilie 1676, când 80% din oraş arde, inclusiv Turnul cu Ceas. După un an, turnul este restaurat şi cu acea ocazie unul dintre gangurile de acces pe sub turn este blocat, zidit, şi în acest spaţiu se va înfiinţa o închisoare militară. Ea a funcţionat pe parcursul secolului al XVIII-lea şi a funcţionat ca şi cameră de tortură cu diferite obiecte de tortură (…) Perioada comunistă a dus la închiderea ei şi a fost redeschisă publicului în 1998”, a spus Nicolae Teşculă.
În această încăpere, pe grinda unui geam există o serie de scrijelituri ale foştilor condamnaţi, o inscripţie cât de cât ilizibilă este „Morgen werde ich…” adică „Mâine voi fi…”. Tot în Camera de Tortură există şi piatra care atârna de gâtul celor care erau legaţi la stâlpul infamiei în Piaţa Mare a Cetăţii, grea de 6 kilograme.
Turnul cositorarilor
„În încăpere mai sunt câteva cătuşe. Este foarte interesant că în acea perioadă cătuşele erau folosite pentru o mână şi pentru un picior, nu cătuşe pentru mâini sau cătuşe pentru picioare. Mai avem un jug de lemn pentru transportarea condamnaţilor către judecare şi către supliciu şi, de asemenea, câteva replici după codul penal al împărătesei Maria Tereza, Constitutio Criminalis Thereziana din 1768-1769.
Este ultimul cod penal din această zonă care permite, în cadrul procedurii de anchetă, utilizarea torturii (…) Este un manual cumplit de tortură, pentru că este standardizat. Sunt proceduri pentru torturi, o scară pe care era întins condamnatul şi ars sub braţ, o roată pe care condamnatul era ridicat şi apoi lăsat jos, plus diverse proceduri de supliciu. Noi, la Camera de Tortură, avem o replică după această scară şi această roată”, a precizat directorul muzeului sighişorean.
Acesta a arătat că în codul penal sunt standardizate şi modalităţile de tortură prin zdrobirea degetelor şi a piciorului, aşa numita cizmă spaniolă, precum şi procedurile de legare a mâinilor.
Turnul tăbăcarilor
„Acest cod penal a stat la baza condamnării conducătorilor Răscoalei de la 1784, numită şi Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, pe baza ei Horea şi Cloşca au fost traşi pe roată. Oficial toate procedurile de tortură trebuiau să se aplice şi la Sighişoara, problema era dacă tortura era aplicată pentru cei acuzaţi de trădare sau de omor, erau cele mai grave pedepse care aduceau condamnarea la moarte. După vechiul cod, se cunoaşte faptul că în Sighişoara, cei care trădau – nu numai trădarea oraşului, ci şi a familiei – şi cei care omorau, erau decapitaţi (…) Ulterior, tortura a fost eliminată”, a conchis Nicolae Teşculă. (Text: Agerpres, Foto: 9am.ro, ro.wikipedia.org)
