Ultima reprezentantă a neamului pictorilor iconari din Laz, Maria Deac Poenaru, deţinătoare a titlului de Tezaur Uman Viu, decernat în 2001, unul din cei mai cunoscuţi artişti populari din Alba, ale cărei lucrări au ajuns în aproape toată lumea, a împlinit (miercuri 25 martie 2015), de Buna Vestire, 92 de ani.
Tanti Maria locuieşte singură într-o casă-muzeu, am putea spune, cunoscută ca şi „casa iconarilor”, imobil care atrage atenţia, prin autenticitatea sa, celor care traversează Valea Frumoasei către Transalpina. Faţada casei este zugrăvită în albastru de „Mândră Mărie”, cu obloane verzi de lemn şi cu trei icoane pictate pe ea, reprezentând pe Iisus Hristos şi arhanghelii Mihail şi Gavril, motiv pentru care i se mai spune şi „casa cu arhangheli”. În timpul regimului comunist, familia Poenaru a fost obligată să acopere icoanele de pe casă. Asta până după 1989, când tanti Maria a spălat faţada casei, readucând la lumină cele trei icoane pictate în secolul al XVIII-lea.
De tanti Maria are grijă un nepot al său, care locuieşte în satul vecin, în Săsciori. De ceva timp, tanti Maria, care nu a mai pictat de vreo doi ani, are şi momente în care nu îi mai prea recunoaşte pe cei din jur, nu mai are aceeaşi poftă de mâncare şi nici nu mai aude prea bine. Îmbrăcată într-un costum popular confecţionat chiar de ea, tanti Maria i-a recunoscut însă pe cei care i-au trecut marţi pragul casei pentru a-i spune „La Mulţi Ani”, printre cei care au felicitat-o aflându-se şi preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Alba, Ion Dumitrel, care, de aproape zece ani, de când ocupă această funcţie, nu uită de aniversarea ultimei descendente a neamului iconarilor din Laz, vizitând-o de ziua ei.
Pe lângă un buchet de flori şi un coş cu fructe şi dulciuri pe care i le-a oferit, Ion Dumitrel i-a urat acesteia sănătate şi i-a mulţumit pentru toate lucrurile frumoase pe care le-a făcut. Dumitrel i-a promis că va veni să o vadă şi să o felicite şi la anul, moment în care tanti Maria a afirmat „Să dea Dumnezeu!”.
Ea a fost felicitată şi de protopopul ortodox de Sebeş, care i-a transmis binecuvântarea arhiepiscopului Irineu. „Nădăjduim ca toţi cei care îngenunchează în faţa icoanelor care au ieşit din mâna dumneavoastră să vă pomenească în rugăciuni”, a spus protopopul. La rândul său, preotul paroh din Laz i-a spus tanti Mariei că o va avea la suflet în rugăciunea sa în permanenţă.
„De câte ori vei avea nevoie de ajutorul meu, de prezenţa mea îţi voi fi alături. Să ai putere să duci povara bătrâneţilor până ce Dumnezeu îţi va face drum spre cerul spre care ai întins toată viaţa prin ceea ce ai făcut aici pe pământ”, i-a mai spus părintele paroh din Laz.
Maria Deac Poenaru a fost felicitată şi de un grup de copii de la şcoala din Săsciori, îmbrăcaţi în costume populare alături de profesorul lor, care i-au oferit pe rând câte o floare. De altfel, tanti Maria a iniţiat în arta iconografiei, a ţesutului şi a cusutului zeci de generaţii de tineri.
Chiar dacă nu a mai pictat de vreo doi ani, în urma ei rămâne o colecţie impresionantă păstrată în casa ce va fi transformată, printr-o iniţiativă a CJ Alba, în muzeu şi icoane răspândite în întreaga lume. De altfel, casa Mariei Deac Poenaru este vizitată de ani de zile de turişti, impresionaţi de cele văzute, mărturie stând în acest sens o carte de impresii.
Casa din Laz este practic un muzeu ce cuprinde sute de obiecte de artă, în principal icoane unicat realizate de membrii familiei Poenaru, dar şi obiecte de artă populară. Într-una din camere se află o adevărată expoziţie, cu o colecţie de lucrări semnate nu numai de Maria Deac Poenaru, ci şi de înaintaşii săi, cea mai veche icoană fiind de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Pe unul dintre tablouri, Maria Deac Poenaru a pictat arborele genealogic al familiei sale, ea fiind reprezentanta celei de-a şasea generaţii.
Primul a fost Savu (1770-1818), apoi a urmat fiul său Simion (1802-1872), care a avut trei fii, pe Toma (1835-1872), pe Ion (1838-1903) şi pe Ilie (1839-1917). Acesta din urmă a avut urmaşi pe Partenie (1871-1921) şi pe Ilie (1883-1978), tatăl Mariei, născută în 25 martie 1923.
În pridvorul casei, la etaj, sunt icoane cu apostoli şi cu mucenici pictate de Maria Deac Poenaru. Ea a păstrat şi mai multe panouri cu mii de modele pentru ii.
„În zonă, modelele care se coseau pe ie erau făcute mai întâi pe o bucată de pânză, după care acestea erau aruncate. Tanti Maria le-a păstrat însă. Sunt peste o mie de modele de pe Valea Frumoasei”, ne-a explicat Gheorghe Nedea, consilier la compartimentul Cultură al CJ Alba. El a subliniat că această femeie şi-a dedicat întreaga viaţă icoanei, oamenilor şi tradiţiilor populare.
„Ea este cea care a dus mai departe tradiţia familiei Poenaru, este ultimul descendent al neamului Poenarilor şi singura femeie din neam care a pictat icoane”, a menţionat Gheorghe Nedea. Acesta şi-a amintit cum tanti Maria a spus, la un moment dat, că nu este greu să pictezi o icoană, dar trebuie să faci întâi o rugăciune.
Lucrările sale sunt semnate Poenariu, nu Poenaru. Cel mai probabil numele de familie Poenaru a apărut după ce Savu (1770-1818), cel care a pus bazele Şcolii de la Laz, s-a mutat din Poiana Sibiului în satul de pe Valea Frumoasei. Neamul pictorilor iconari din Laz a dezvoltat un stil estetic aparte şi o adevărată şcoală de pictură pe Valea Sebeşului, începând cu 1770. În lucrările de specialitate, acest curent artistic de pe Valea Sebeşului este menţionat drept „Şcoala de la Laz”.
Potrivit informaţiilor postate pe un site dedicat Mariei Deac Poenaru, administrat de către o asociaţie care îi poartă numele, Savu Poenaru a fost cel care a stabilit linia de evoluţie a centrului de la Laz, făcând trecerea de la icoanele pe sticlă cu fonduri albe, apoi aurite, la cele cu fonduri albastre şi chenare geometrice şi florare, care, în timp, devin o „marcă” a Lazului.
Tatăl Mariei, Ilie Poenaru, a continuat tradiţia familiei, preferând să lucreze icoane pe sticlă.
„Din cauza presiunilor regimului comunist, în anul 1952 a fost nevoit să-şi ardă toate tiparele icoanelor, astfel că o perioadă de timp nu a mai pictat. Totuşi, activitatea centrului a continuat, îndreptându-se şi spre alte meşteşuguri tradiţionale Lazului: ţesătorie şi broderie ţărănească, activităţi ce erau conduse de Maria Poenariu, fiica sa, şi care se desfăşurau la casa natală, deoarece autorităţile nu susţineau micii întreprinzători. Cu timpul s-au înmulţit cererile pentru icoane, iar insistenţele oamenilor au determinat-o pe Maria să înveţe meşteşugul picturii, tatăl, Ilie II Poenaru, nemaifiind în putere din pricina vârstei înaintate„, aflăm de pe site-ul Asociaţiei Maria Poenariu.
În colaborare cu Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia şi Schitul Sfântul Lazăr din Alba Iulia, în 2011 a fost înfiinţat atelierul de icoane pe sticlă „Maria Poenariu, Laz”, icoanele realizate de călugăriţele de aici fiind expuse la diverse expoziţii. De asemenea, tot în cadrul schitului a fost înfiinţat un muzeu dedicat „Şcolii de la Laz”, care funcţionează într-o clădire zugrăvită la exterior cu albastru, ce se doreşte a fi o replică a celei din Laz. (Text si foto: Agerpres)
