Cormorani sunt o familie de păsări marine, a căror dietă constă în mare parte din peşte. Aceste păsări sunt maeştri ai pescuitului – aşteaptă prada în zona de mal a mării sau pe luciul râurilor, iar în momentul în care trebuie să se scufunde sub apă, se propulsează rapid cu aripile şi picioarele, şi prind peştele cu ciocurile special adaptate.
În vechea Japonie şi China, pescarii au învăţat să crească şi să instruiască aceste păsări, pentru a îi ajuta să prindă peşte din râuri. Îndeletnicirea este cunoscută sub numele de pescuit cu cormorani sau „ukai” în Japonia.
Este încă practicată în anumite locuri din Japonia, în special pe râul Nagara din Prefectura Gifu, unde această artă are o tradiţie lungă, de peste 1.300 de ani.
Pescuitul cu cormorani are loc în lumina crepusculară din timpul orelor de amurg. Un grup de pescari, aflaţi în barci lungi de lemn, vin cu aproximativ o duzină de cormorani legaţi cu sfoară, care înoată alături de barcă şi se aruncă cu capul sub apă pentru a prinde peşti pe care îi înghit întregi.
Cormoranul este legat cu sfoară aproape de baza gâtului, astfel încât să poată înghiţi doar peştii mici.
Atunci când păsările capturează şi încearcă să înghită un peşte mare, acesta este blocat în gât şi, ulterior, este preluat de pescari la revenirea cormoranilor la barcă. O pasăre poate stoca în gât până la şase peşti.
Fiecare barcă foloseşte un foc mare, care asigură lumină pentru luntraşi, dar şi pentru păsările care pescuiesc.
Deşi au fost dezvoltate mai multe metode eficiente de capturare a peştelui, pescuitul cu cormorani este încă practicat pentru a menţine tradiţia vie şi, de asemenea, pentru a servi ca o atracţie turistică.
Pescuitul cu cormorani necesită mari abilităţi din partea practicanţilor, motiv pentru care maeştrilor le-a fost conferite titlul oficial de „Pescar cu cormorani al Agenţiei Casei Imperiale”, un titlu ereditar, care se transmite din tată în fiu.
Utilizarea cormoranilor pentru pescuit pe râul Nagara a început în urmă cu peste 1.300 de ani, iniţial ca o modalitate prin care pescarii îşi hrăneau familiile lor.
Când pescuitul cu cormorani a intrat sub auspiciile Agenţiei Casei Imperiale, râul Nagara a devenit un râu protejat, care se păstrează curat şi sănătos, şi care permite ca pescuitul cu cormorani să continue de-a lungul veacurilor.
Păsările au devenit astfel o parte a tradiţei japoneze, care a dat naştere la expresii precum „a înghiţi întreg ca un cormoran” sau „a accepta fără întrebări”, deoarece aceste păsări pot înghiţi un peşte întreg fără să se sufoce.
Pescuitul cu cormorani era, odinioară, o industrie profitabilă. În cele din urmă, cantitatea de peşte capturat de cormorani a început să scadă, pe măsură ce alte metode de pescuit şi de transport moderne au devenit disponibile.
Pescuitul cu cormorani continuă în oraşul Gifu şi astăzi şi atrage vizitatori din lumea întreagă.(Traducere şi adaptare după amusingplanet.com, Foto: Chris McGrath, flickr.com, Video: Kyoto Dream Trips/youtube.com)
