”Castell” se numesc ”turnurile umane” construite, de obicei, la festivităţi anuale din localităţile Cataloniei. Locul tradiţional unde se înalţă turnurile este piaţa din faţa balconului primăriei. În 2010, turnurile ”castell” au fost incluse de UNESCO între Capodoperele Patrimoniului Mondial Imaterial.
Turnurile umane sunt formate de aşa-numiţii ”castelleri”, care se poziţionează unii pe umerii altora într-o succesiune de peste şase etaje. Fiecare nivel din ”tronc”, denumirea dată părţii ce se ridică de la al doilea etaj în sus, este formată în general din doi până la cinci bărbaţi mai puternici care susţin tineri mai uşori, băieţi sau fete. La nivelurile superioare ale turnului, numite ”pom de dalt”, se află copii.
Oricine este primit să formeze fundaţia turnului — ”pinya”, notează site-ul UNESCO. Nivelurile cele mai înalte sunt construite într-un timp cât de scurt posibil pentru a pune o presiune minimă pe susţinătorii de jos, care poartă cea mai grea povară a turnului. Demontarea ”castelului”, realizată în aplauzele mulţimii, este adesea etapa cea mai riscantă. De la început şi până la final, procesul se desfăşoară pe acordurile muzicii tradiţionale — ”Toc de Castells” — ce stabileşte ritmul construcţiei.
Fiecare grup care participă la construirea de turnuri poate fi identificat prin costumul special, ce cuprinde de obicei pantaloni albi, o cămaşă colorată cu emblema echipei şi brâul care protejează spatele — ”faixa”. Lungimea brâului poate varia de la 1,5 la 12 m, această centură fiind mai scurtă pentru cei de la etajele de sus ale turnului. Participanţii sunt de obicei desculţi pentru a minimiza rănirea celorlalţi în timpul urcării şi totodată pentru a simţi balansul construcţiei.
Tradiţia construirii turnurilor umane îşi are originile în reprezentaţiile ”Ball dels Valencians” din Valls, în apropierea oraşului Tarragona. Prima menţiune documentară a acestui obicei datează din 1712, potrivit site-ului catalan http://usuaris.tinet.cat. În cursul secolului al XVIII-lea, a urmat o răspândire a acestei practici de sărbătoare şi în alte localităţi şi oraşe din zonă.
Readucerea la viaţă a acestui obicei s-a petrecut în anii ’20, evidenţiază materialul documentar publicat de UNESCO. În timp ce în Catalonia, obiceiul Ball dels Valencians s-a concentrat mai mult pe natura acrobatică a construirii turnurilor umane din ce în ce mai înalte, originile mai religioase şi alegorice au rămas într-o tradiţie similară, numită ”muixeranga”, din oraşul Algemesí, regiunea Valencia.
În noiembrie 2015, un grup de castelleri a reuşit să atingă recordul de zece etaje pentru un turn uman, în oraşul Terrassa, de lângă Barcelona, conform portalului www.ara.cat. Nimeni nu reuşise până atunci să treacă de nivelul şapte, într-o astfel de construcţie cu câte patru castelleri pe nivel, potrivit sursei citate. Până atunci, greutatea unei astfel de structuri monumentale a făcut imposibilă finalizarea construcţiei.
Dar grupul ”Minyon” din Terrassa a rupt blestemul şi nu numai că a finalizat asamblarea turnului, dar a reuşit şi demontarea sa. Evenimentul a fost celebrat cu lacrimi, îmbrăţişări şi ovaţii.
Motoul castellerilor este: ”Forţă, echilibru, curaj şi simţ practic” (Força, equilibri, valor i seny). (Text: Agerpres, Foto: whenonearth.net, en. wikipedia.org, Video: youtube.com)
