Interiorul unui turn al porumbeilor, privit din partea de jos spre tavan. Pereţii sunt căptuşiţi cu sute de firide
În secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, în special în timpul dinastiei Sefavizilor, iranienii au construit multe turnuri pentru porumbeii de casă. Porumbeii nu au fost domesticiţi pentru carne (porumbelul este deosebit de venerat în Islam), ci mai degrabă pentru excrementele lor, pe care localnicii le colectau şi le foloseau pentru a fertiliza culturile de pepene galben şi castraveţi.
Sefavizii au avut o preferinţă specială pentru pepeni şi i-au consumat într-un număr uimitor. Găinaţul de porumbel era considerat a fi cel mai bun gunoi de grajd pentru aceste culturi, iar turnurile au fost construite cu scopul de a atrage porumbeii, care să îşi facă aici cuiburile, astfel încât să se poată aduna găinaţul lor.
Construite din chirpici şi acoperite cu ipsos şi var, turnurile erau cele mai bune hulubării din întreaga lume. La apogeu, Isfahan avea un umăr estimat la 3.000 de turnuri de porumbei. Astăzi, mai există circa 300, împrăştiate de-a lungul ţării, în diverse stadii de degradare. Îngrăşămintele moderne şi produsele chimice au făcut ca aceste construcţii magnifice să nu mai fie de actualitate şi au determinat abandonarea lor, astfel încât cele care mai există continuă să se deterioreze din cauză că nu sunt întreţinute.
Turnul tipic pentru porumbei este cilindric şi construit din cărămidă din lut nears, var şi gips. Turnurile au diametrul cuprins între 10 şi 22 de metri şi înălţimea de 18 metri sau mai mare şi puteau găzdui până la 14.000 de porumbei. Deoarece există mulţi prădatori ai porumbeilor, turnurile au fost construite ca fortăreţe de nepătruns, pentru a pune la adăpost porumbeii de prădători. Dimensiunea redusă a intrărilor nu permitea pătrunderea înăuntru a păsărilor mari, cum ar fi şoimii, bufniţele sau ciorile.
Interiorul este format din nenumărate firide pentru cuiburi, distribuite uniform pe pereţi, în formă de tablă de şah. Firidele măsurau aproximativ 20x20x28 cm, cu un ieşind scurt, proeminent, din lut uscat, în faţa fiecăreia.
Pereţii erau înclinaţi spre interior, pentru a permite ca găinaţul porumbeilor să cadă direct într-o groapă centrală de colectare, aflată la baza turnului, unde se usuca. Turnurile erau deschise o dată pe an pentru a se recolta găinaţul, care, în secolul al 17-lea, era vândut cu echivalentul a 4 pence britanice pentru 5,5 kilograme.
Dispunerea în formă de tablă de şah a firidelor făcea eficientă utilizarea spaţiului, maximizându-se numărul de găuri şi minimizându-se greutatea turnului şi cantitatea de materiale de construcţie utilizate. Pereţii interiori erau consolidaţi, în plus, cu arce interioare, tavane boltite, scări circulare şi contraforturi, atât la interior, cât şi la exterior. Lemnul era rareori utilizat la construirea acestor turnuri şi, în ciuda tradiţie îndelungate, nu există două turnuri care să fie exact la fel.
Păsările nu erau capturate şi învăţate să ocupe turnurile, ci ele erau atrase instinctiv de turnuri, deoarece acestea semăna cu pereţii stâncoşi cu fisuri în care porumbeilor le place, în sălbăticie, să îşi facă cuibul, să se înmulţească şi să îşi crească puii. Păsărilor le era furnizată locuinţa, dar nu şi mâncarea. Stolurile de porumbei ieşeau să caute apă şi să se hrănească în timpul zilei. Noaptea, păsările se întoarceau în turnuri.
Găinaţul de porumbei era utilizat în principal ca îngrăşăminte, dar se mai folosea, de asemenea, în industria prelucrării pieilor, unde era folosit pentru a da moliciune pieilor. Mult mai important, găinaţul a fost un ingredient esenţial în fabricarea prafului de puşcă.
Găinaţul de porumbel şi, în consecinţă, turnurile porumbeilor, şi-au pierdut importanţa prin utilizarea modernă a îngrăşămintelor chimice şi a produselor chimice pentru tratarea pieilor. Din cele aproximativ 300 de turnuri care au rămas astăzi în jurul oraşului Isfahan, 65 sunt protejate prin includerea lor pe lista Patrimoniului Naţional.
Unele dintre ele încă atrag stoluri mici de porumbei sălbatici, care se cuibăresc în turnuri, în ciuda plafoanelor prăbuşite, a pereţilor crăpaţi şi a stării generale de decădere. (Traducere şi adaptare după amusingplanet.com, Foto: flickr.com, Arthur Thevenart / Corbis, panoramio.com)
